BULETINUL PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
Jurnal On-line al "Asociației Române de Psihologie Transpersonală"
Numărul 3 / 2003
Cod ISSN: 1583-2058
 
FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
Autor: Dr. STANISLAV GROF 
 
Cuvinte cheie: psihologie, spiritualitate, perinatal, conștiință, experiențe transpersonale. 
 
Copyright © : Asociația Română de Psihologie Transpersonală, 2003

 

Dr. Stanislav Grof este medic psihiatru, fiind unul dintre principalii fondatori ai psihologiei transpersonale. A scris peste 20 de lucrări importante în domeniu în care explorează formele neobișnuite de conștiință. Este descoperitorul "matricilor perinatale"  - faze de dezvoltare intrauterină care influențează dezvoltarea omului după naștere. A realizat cercetări științifice privind efectele drogurilor asupra minții umane și posibilitatea de utilizare a substanțelor psihoactive în psihoterapie

A realizat o metodologie de abordare și rezolvare a "urgențelor spirituale"  (situații de criză spirituală, care pot apare în urma unor experiențe spirituale foarte intense). Este fondatorul tehnicii de respirație holotropică, utilizată de zeci de mii de persoane pentru dezvoltare personală, autocunoștere și purificare mentală și fizică (primul workshop de respirație holotropică din România a avut loc  între 21-23 martie 2003).

 

Ce este psihologia transpersonală?

Psihologia transpersonală este o ramură a psihologiei care recunoaște și acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc și a schemei generale a lucrurilor. De asemenea, studiază și tratează cu considerație întregul spectru al experiențelor umane, inclusiv diferitele niveluri și zone ale psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conștiință modificată. Aici își au locul, de pildă, experiențele și observațiile specifice meditației și altor forme de practică spirituală sistematică, extazele mistice spontane, crizele psihospirituale ("urgențele spirituale"), terapia psihedelică, hipnoza, psihoterapia experiențială și experiențele de moarte clinică (NDE). Mai exact, este vorba de fenomene precum : secvențe de moarte și renaștere psihologică; experiențe ale luminii divine; conștiință cosmică; identificare mistică cu alți oameni, cu natura și cu întregul univers; întâlniri cu ființe arhetipale; vizite pe tărâmurile mitice; experiențe karmice, forme variate de percepție extrasenzorială (ESP) și multe altele.

Psihologia transpersonală ființează de mai bine de un sfert de secol și se bucură de o creștere constantă a influenței și popularității sale. În ultimii cincisprezece ani, orientarea transpersonală s-a extins asupra altor discipline științifice, inclusiv asupra fizicii cuantice și relativiste, biologiei, medicinei, antropologiei, artei, ecologiei, politicii și așa mai departe. Asociația pentru Psihologie Transpersonală (ATP) găzduiește întruniri anuale în Asilomar, California, iar Asociația Transpersonală Internațională (ITA) se întrunește regulat în diverse părți ale lumii. Există universități și alte instituții de învățământ care acordă grade academice în psihologie transpersonală, și multe conferințe naționale și regionale de psihiatrie, psihologie și antropologie au prezentat simpozioane speciale, dedicate exclusiv perspectivelor psihologiei transpersonale. Multe reviste, ca The Journal of Transpersonal Psychology și The Re-Vision Journal, sunt specializate în publicarea de articole pe teme transpersonale, iar numărul de cărți în acest domeniu este de ordinul sutelor numai în Statele Unite.

În ciuda acestei situații, mulți profesioniști refuză să accepte că orientarea transpersonală reprezintă o întreprindere stiințifică legitimă. Ei o înlătură din start, considerând-o produsul irațional și indisciplinat al unui grup de specialiști și veleitari excentrici, cu orientare mistică, care nu și-au însușit nici cele mai elementare principii ale științei tradiționale. Principalul motiv al acestor critici îl constituie faptul că descoperirile și concluziile la care au ajuns disciplinele transpersonale sunt incompatibile cu cele mai elementare presupoziții ale paradigmei newtoniano-carteziene, și cu filosofia materialistă care domină știința occidentală de trei sute de ani încoace.

Totuși, această atitudine ignoră complet faptul că mulți dintre pionierii și reprezentanții de marcă ai mișcării transpersonale sunt oameni cu pregătire academică solidă și, de cele mai multe ori, se bucură de merite profesionale impresionante. Ei s-au desprins de cadrul conceptual tradițional nu pentru că ar ignora cele mai elementare principii ale științei occidentale, ci pentru că aceste cadre conceptuale fundamentale au eșuat în justificarea și explicarea atâtor observații și experiențe proprii de primă însemnătate. 

Scopul acestei dizertații este să revizuiască dovezile existente și să arate că orientarea transpersonală poate fi întrutotul justificată din punct de vedere științific, atât ca sistem teoretic, cât și ca metodă de abordare a problemelor practice importante. Pentru început voi descrie în termeni foarte generali esența subiectelor implicate, ca mai apoi să iau în discuție de o manieră mai specifică descoperirile din variile zone ale domeniului transpersonal și provocarea pe care acestea o reprezintă pentru știința tradițională. Voi face, totodată, referire la noile perspective care se deschid în momentul în care acceptăm orientarea transpersonală, subliniind speranțele pe care ea le aduce atât în plan personal, cât și colectiv. 

Punctul critic și epicentrul controversei privind psihologia transpersonală este natura (sau condiția ontologică a unui spectru larg de experiențe care survin în diferite forme ale stărilor de conștiință modificată, cum ar fi : experiențele de moarte-renaștere, viziunile arhetipale, fenomenele karmice, experiențele de decorporalizare, episoadele de percepție extrasenzorială, și multe altele. Existența lor este familiară psihiatrilor și psihologilor, de zeci de ani. Cu toate acestea, ele au fost desconsiderate în trecut, ca produse patologice ale creierului uman, ca manifestări ale bolilor mentale. Principala cauză o constituie faptul că nu pot fi explicate în contextul cadrelor conceptuale ale psihiatriei clasice. În consecință, li s-a negat orice valoare heuristică sau terapeutică. Interesul principal al psihiatrilor a constat în găsirea unor mijloace eficiente de a le suprima atunci când apar.

Studiul aprofundat al stărilor de conștiință modificată a dovedit că această poziție nu are temei. El relevă faptul că aceste experiențe nu sunt produse dezordonate ale patologiei cerebrale, ci reprezintă manifestări naturale și autentice ale psihodinamicii. Existența lor demonstrează în mod clar că trebuie să ne revizuim radical ideile despre natura și dimensiunile conștiinței omenești, astfel ca harta fenomenelor psihice întocmită de noi în mod curent să capete o configurație vastă. Modelul tradițional al psihicului, utilizat în psihiatria academică, se limitează la biografia postnatală și la inconștientul personal așa cum l-a descris Sigmund Freud. 
 
Matrici perinatale și domenii transpersonale

 

În decursul propriului meu efort de cartografiere a teritoriilor noi ale inconștientului, găsesc necesar a adăuga două mari domenii transbiografice; mă refer la ele sub denumirea de domenii perinatale și domenii transpersonale

Domeniul perinatal își derivă numele din faptul că majoritatea oamenilor asociază experiențele de la acest nivel cu retrăirea momentului nașterii lor biologice (prefixul grecesc "peri" - înseamnă "în jurul" sau "lângă" iar rădăcina latinească natalis se traduce prin "referitor la naștere"). Evenimentul nașterii reprezintă un pericol potențial sau actual pentru viață, care dă seama de faptul că experiențele perinatale reprezintă strania combinație dintre o profundă întâlnire cu moartea și o luptă hotărâtă pentru a se naște și a fi liber. Emoțiile și senzațiile fizice implicate sunt extrem de puternice, ajungând deseori cu mult mai departe decât și-ar fi putut subiectul imagina anterior.
Faptul că experiențele perinatale transcend toate limitele individuale, le transformă într-o punte naturală între zona personală și domeniul transpersonal despre care vom vorbi mai târziu. Pe de o parte, astfel de experiențe conțin multe amintiri legate de aspecte diferite ale procesului nașterii, ca presiuni, dureri fizice, sufocare, strangulare cu cordonul ombilical sau mirosul de anestezic; pe de altă parte, ele se deschid în interiorul tărâmurilor istorice și arhetipale ale inconștientului colectiv așa cum au fost descrise de C.G. Jung. Această situație adaugă procesului perinatal elemente precum experiențe rasiale, colective, karmice și filogenetice și, de asemenea, o amplă imagistică arhetipală de natură mitologică.

 

Matricile perinatale

 
Pentru a înțelege importanța dinamicii perinatale, este necesar să realizăm că, în momentul nașterii biologice, fătul se naște din punct de vedere anatomic, dar nu emoțional. În timp ce nou născutul este eliberat de contracțiile mecanice ale canalului nașterii, el sau ea poartă încă, la nivel celular, amintirea experienței agonizante și o cantitate imensă de emoții și energii fizice reprimate. Acestea au apărut în decursul lungilor ore ale travaliului și nu au putut fi prelucrate în mod adecvat, deoarece nu a existat o descărcare a excesului spre periferie.

Dacă persoana nu are posibilitatea să participe la o serie de ritualuri puternice, dacă nu se supune unei terapii experiențiale sistematice sau nu trăiește un episod spontan de NOSC (non-ordinary state of consciousnes - stare neobișnuită de conștiință), această situație nu se rezolvă și persistă pentru tot restul vieții individului, fie el bărbat sau femeie. Rezervorul perinatal al emoțiilor și senzațiilor fizice dificile reprezintă o potențială sursă importantă a unei viitoare psihopatologii, cât și a unei strategii de viață nesatisfăcătoare și lipsite de autenticitate. Ea conduce la urmărirea asiduă și liniară a unor interese (așa numita viață "de ocnaș" ) care pot fi lesne recunoscute drept surogate ale gestalt-ului incomplet al nașterii. Acest depozit inconștient de experiențe supraîncărcate emoțional pare, de asemenea, să despartă individul de miezul său spiritual lăuntric.

Activarea acestui nivel al inconștientului în NOSC, are drept rezultat secvențe ale morții și renașterii psihospirituale. Aceasta implică nu doar experimentarea, asimilarea și integrarea pe deplin conștientă a traumei nașterii, ci și conectarea la resursele spirituale ale domeniului transpersonal. Simbolismul specific al acestor experiențe provine din inconștientul colectiv Jungian, nu din băncile de memorie individuală și poate fi, prin urmare, extras din orice tradiție spirituală a lumii, cu totul independent de originea rasială, culturală și religioasă a subiectului. Pentru cineva care s-a conectat la acest domeniu experiențial, spiritualitatea nu este o chestiune de credință sau de interpretare a lumii, ci o cunoaștere profundă.

Oamenii care dețin experiențe de acest gen se deschid spiritualității proprii ramurilor mistice ale marilor religii sau ordinelor monastice ale acestora, dar nu în formele lor predominante. Dacă experiențele îmbracă forma devoțiunii creștine, subiectul se va simți probabil, mai aproape de Sf. Teresa din Avila sau de Sf. Ioan al Crucii, de Meister Eckhart sau Sf. Hildegarde de Bingen, dar nu va dezvolta un respect deosebit față de ierarhia Vaticanului, edicte ale papilor, cruciade sau acte ale Inchiziției. O experiență islamică de acest tip va apropia subiectul de învățăturile diferitelor ordine sufite, nu de Khomeini, Sadam Hussein sau de conceptul de jihad sau de Război Sfânt împotriva necredincioșilor. O varietate iudaică a acestui gen de experiență îl va pune pe individ în legătură cu una din tradițiile hasidice sau kabalistice și nu cu iudaismul sau sionismul fundamentalist, etc. Spiritualitatea este cea universală, atotcuprinzătoare și întemeiată pe experiența directă, mai degrabă decât pe dogmă sau pe scripturi.

Observațiile desprinse din studiul stărilor de conștiință modificată confirmă ideile lui C.G. Jung referitor la spiritualitate. Conform teoriei sale, experiențele de la nivelele mai profunde ale psihicului (perinatale și transpersonale, după propria mea terminologie) au o anumită calitate căreia Jung îi spune "numinozitate" (după Rudolf Otto). Subiecții cu astfel de experiențe simt că se află în fața unei dimensiuni sacre, sfinte, radical diferite de viața cotidiană, aparținând unei realități de ordin superior. Acest termen este relativ neutru, în consecință preferabil altora precum : "religios", "mistic", "magic", "sfânt", "sacru", "ocult" și altele, care au fost deseori utilizați incorect și care pot induce ușor în eroare. 

Experiențele spirituale directe apar în două forme diferite. Prima dintre acestea, experiența imanenței divinului, implică o percepție subtilă dar profundă a realității cotidiene. O persoană având această formă de experiență spirituală privește oamenii, animalele și obiectele neînsuflețite din mediul înconjurător ca manifestări ale aceluiași câmp unificat de energie cosmică creativă, și granițele dintre acestea ca iluzorii și ireale. Aceasta este experiența naturii ca dumnezeu, deus sive natura, despre care filosofa Baruch Spinoza. Folosind o analogie cu ecranul televizorului, situația ar fi putea fi asemuită unei imagini alb-negru care începe, brusc, să capete culoare. 
Vechiul mod de a percepe lumea rămâne în mare parte același, dar suferă o transformare radicală datorită noii dimensiuni care i se alătură. 

Cea de a doua formă, experiența transcendenței divinului, implică apariția ființelor și a tărâmurilor arhetipale ale realității care sunt, de obicei, transfenomenale, ceea ce înseamnă că sunt inaccesibile percepției în starea obișnuită a conștiinței. Ele par să se desfășoare sau să se "explice" - împrumutând o expresie a lui David Bohm - de pe un alt nivel sau ordin al realității. Aceste două tipuri de experiență reprezintă sursa de inspirație pentru întemeietorii de religii, pentru sfinți, profeți și practicanți ai disciplinelor spirituale. Această formă a spiritualității este, de regulă, frecvent întâlnită în contextul procesului moarte-renaștere, dar pe de altă parte, își găsește expresia deplină în legătură cu nivelul transpersonal al psihicului, unde astfel de experiențe apar independent de elementele perinatale.

Termenul de "transpersonal" înseamnă, exact - care se află sau care trece dincolo de personal. Experiențele care iau naștere pe această treaptă implică transcenderea granițelor obișnuite ale individului (corpul și personalitatea lui sau a ei) și a limitelor specifice spațiului tridimensional și timpului liniar, care ne restrâng perceperea lumii atunci când suntem în starea obișnuită a conștiinței. Experiențele transpersonale sunt cel mai bine definite prin descrierea, în primul rând, a modului obișnuit în care experimentăm propria noastră ființă și lumea în care trăim - felul în care trebuie să ne experimentăm pe noi înșine și mediul înconjurător astfel încât să trecem drept persoane "normale" potrivit standardelor culturii noastre și modelului newtoniano-cartezian al psihiatriei.

În starea conștientă obișnuită sau "normală", ne experimentăm pe noi înșine ca obiecte newtoniene a căror existență se desfășoară în interiorul propriului înveliș corporal. Scriitorul și filosoful american Alan Watts s-a referit la această experiență a sinelui ca identificare cu "eul incapsulat în piele". Perceperea, de către noi, a mediului înconjurător este restricționată de limitele fiziologice ale organelor noastre de simț și de caracteristicile fizice ambientale.
Noi nu putem vedea obiecte separate de noi printr-un zid gros, vapoare aflate dincolo de orizont sau cealaltă parte a Lunii. Dacă suntem în Praga, nu putem auzi despre ce discută prietenii noștri în San Francisco. Nu putem simți moliciunea blănii de miel decât dacă suprafața corpului nostru vine în contact cu ea. Mai mult, noi nu putem experimenta foarte intens și cu toate simțurile decât acele evenimente care au loc în clipa de față. Putem rememora trecutul și anticipa evenimente viitoare sau putem fantaza în legătură cu ele; dar acestea nu sunt decât experiențe diverse rezultate din perceperea imediată și directă a momentului prezent. Cu toate acestea, în stările transpersonale ale conștiinței, nici una dintre aceste limitări nu este absolută.; oricare dintre ele poate fi depășită.
 
Experiențele transpersonale
 
Experiențele transpersonale pot fi împărțite în trei mari categorii. Cea dintâi categorie implică în primul rând, transcenderea barierelor uzuale ale spațiului, sau a limitelor eului încapsulat. Aici intră experiențele de contopire cu o altă persoană într-o stare care-ar putea fi denumită "unitate duală", asumarea identității altei persoane, identificarea cu conștiința unui întreg grup de indivizi (de exemplu, cu toate mamele din lume, cu toată populația Indiei, sau cu toți locuitorii lagărelor de concentrare), sau chiar fenomenul conștiinței extinse care pare să cuprindă întreaga umanitate. Experiențe de acest gen au fost descrise frecvent în literatura spirituală a lumii.

În chip similar, o persoană poate să depășească limitele experienței specific umane și să se identifice cu conștiința diferitelor animale, plante sau chiar cu o formă de conștiință care pare să fie asociată cu obiectele și procesele anorganice. La capătul extrem, este posibilă conștientizarea întregii biosfere, a planetei sau a întregului univers material. Oricât de incredibile și absurde pot părea unui occidental devotat științei newtoniano-carteziene, aceste experiențe sugerează că tot ceea ce experimentăm, ca obiect, în starea obișnuită de conștiență, în stările excepționale are drept corespondent o reprezentare subiectivă. Este ca și cum tot ce există în acest univers are un dublu aspect- obiectiv și subiectiv, așa cum postulează marile filosofii spirituale ale Orientului (e.g. în hinduism, tot ce există este văzut ca manifestare a lui Brahma, sau ca transformare a lui Tao, în taoism). 

Cea de a doua categorie de experiențe transpersonale se caracterizează, în primul rând, prin depășirea frontierelor mai degrabă temporale, decât spațiale, prin transcenderea timpului linear. Am discutat deja, despre posibilitatea retrăirii intense a amintirilor importante din copilărie și a traumei nașterii. Aceste regresii în trecut pot merge și mai departe, până la a include amintiri autentice din stadiile fetale și embrionare ale vieții intrauterine. Nu este deloc neobișnuit chiar, a experimenta, la nivel de conștiință celulară, identificarea deplină cu spermatozoidul și ovulul în momentul concepției. Dar regresia nu se oprește aici și este posibil ca cineva să experimenteze scene din viața strămoșilor săi umani sau necuvântători și chiar scene care par să provină din inconștientul rasial și colectiv descris de C. G. Jung. Destul de frecvent, experiențe care se petrec în sânul altor culturi sau perioade istorice se asociază unui sentiment personal de aducere aminte; oamenii povestesc, atunci, de revenirea unor amintiri din vieți sau încarnări anterioare, care prind viață încă o dată. 

În experiențele transpersonale descrise până acum, conținutul reflectă variile fenomene care există în continuum-ul spațiu-timp. Ele implică elemente ale realității familiare, cotidiene, - alți oameni, animale, plante, materii, și evenimente din trecut. Ceea ce surprinde aici nu este conținutul acestor experiențe, ci faptul că putem vedea, sau ne putem identifica totalmente, cu ceva de regulă inaccesibil experienței noastre.

Știm că în lume există balene gestante, însă n-ar trebui să fim capabili a experimenta în mod real cum este să fii o balenă gestantă. Faptul că odată a existat Revoluția franceză poate fi acceptat ca ceva de la sine înțeles, însă nu ar trebui să avem experiența vie de a fi acolo și de a zăcea, răniți, pe baricadele Parisului. Știm că în lume se întâmplă o sumedenie de lucruri în locuri în care nu suntem prezenți, dar faptul de a experimenta ceva care se întâmplă într-un loc îndepărtat (fără mijlocirea televiziunii prin satelit), este considerat de regulă, imposibil. Putem avea surpriza să descoperim că regnurilor animale și vegetale inferioare sau naturii anorganice le este de asemenea, caracteristică o conștiință. 

În orice caz, cea de a treia categorie de experiențe transpersonale este și mai stranie; aici, conștiința pare să se extindă spre tărâmuri și dimensiuni pe care cultura industrială a Occidentului le consideră ireale. Aici își au locul numeroasele viziuni ale ființelor arhetipale și ale peisajelor din mitologie, întâlniri și chiar identificări cu zeități și demoni ai diferitelor culturi, precum și comunicări cu ființe dezîncarnate, ghizi spirituali, entități supraomenești, extratereștri și locuitori ai universurilor paralele. Se adaugă acestei categorii exemplele de viziuni ale simbolurilor universale și înțelegerea lor intuitivă, cum ar fi crucea, crucea Nilului sau ankh, svastica, pentaclul, staua în șase colțuri sau semnul yin-yang.

În cursul expansiunii sale îndepărtate, conștiința individuală se poate contopi cu conștiința universală sau Mintea universală, cunoscută sub diferite nume - Brahman, Buddha, Christul Cosmic, Kether, Allah, Tao, Marele Spirit, și multe altele. Ultimul prag al acestor experiențe constă în identificarea cu Vidul Supra și Metacosmic, misteriosul gol sau nimic primordial conștient de sine și leagăn al întregii existențe. Nu conține nimic concret și totuși conține, latent, tot ce există, în stadiu de germene.

Experiențele transpersonale au multe caracteristici stranii care spulberă cele mai înrădăcinate presupoziții metafizice ale paradigmei newtoniano-carteziene și ale concepției îmbrățișate de lumea materialistă. Cercetătorii care au studiat sau/și au experimentat personal aceste fenomene fascinante, realizează că încercările științei predominante de a le expedia ca produse lipsite de valoare ale imaginației omenești sau ca halucinații- efecte haotice ale proceselor patologice din creier-, sunt naive și inadecvate. Orice studiu nepărtinitor asupra domeniului psihic trebuie să ajungă la concluzia că observațiile reprezintă o provocare incomodă, nu doar pentru psihiatrie și psihologie, ci pentru întreaga filosofie a științei vestice.

Deși experiențele transpersonale survin în timpul procesului de explorare profundă a eului individual, ele nu pot fi, totuși, interpretate pur și simplu ca fenomene intrapsihice în sensul convențional al termenului. Pe de o parte, ele apar în același continuum experiențial ca episoadele biografice și perinatale, izvorând astfel, din lăuntrul propriului psihic. Pe de altă parte, ele par să penetreze direct, fără medierea simțurilor, în surse de informație care se află clar cu mult dincolo de posibilitățile de acces ale individului. Undeva, la nivelul perinatal al psihicului pare să se producă un declic ciudat, și ceea ce era, până în acest punct, o plonjare în profunzimile intrapsihice devine o experimentare a marelui univers prin mijloace extrasenzoriale. Unii oameni au comparat acest fenomen cu "banda experiențială a lui Moebius", deoarece este imposibil să se mai deosebească ce se află în interior de ceea ce se află în exterior. 

Aceste observații indică două moduri radical diferite în care putem obține informații despre univers: în afară de posibilitatea convențională de a ne informa prin intermediul percepției senzoriale și prin analizarea și sintetizarea datelor, putem descoperi, de asemenea, feluritele aspecte ale lumii, identificându-ne cu acestea într-o stare de conștiință expansionată.
Fiecare dintre noi apare, astfel, ca un microcosm care conține, holografic, informația despre macrocosm. În tradițiile mistice, lucrul acesta era exprimat prin aforisme de genul : "cum este sus, așa și este și jos" sau "cum este înăuntru, așa este și în afară". 

Relatările subiecților care au experimentat episoade ale stadiului embrionar, ale momentului concepției și elemente de conștiință specifice celulei, țesutului și organului, abundă în analize de mare finețe, corecte din punct de vedere medical, ale aspectelor anatomice, fiziologice și biochimice ale proceselor respective.
În chip asemănător, amintiri de natură ancestrală, rasială și colectivă și experiențe ale încarnărilor trecute furnizează destul de frecvent detalii privind arhitectura, vestimentația, armele, formele de artă, structurile sociale și practicile religioase și ritualice ale culturii și perioadei istorice respective, sau chiar evenimente istorice concrete.

Oameni care au trecut prin experiențe filogenetice sau prin identificarea cu formele de viață existente, au descoperit că sunt nu doar neobișnuit de autentice și de convingătoare, dar adeseori au dobândit, în tot acest timp, cunoștințe intuitive extraordinare referitor la psihologia și ethologia animalelor, la obiceiurile specifice sau perioadele reproductive atipice ale acestora. În unele cazuri, fenomenul a fost însoțit de inervații musculare arhaice, nespecifice oamenilor, sau chiar de comportamente complexe precum interpretarea unui dans nupțial.

Provocarea filosofică legată de observațiile deja descrise, întrutotul formidabilă ca atare, este și mai mult augmentată de faptul că experiențele transpersonale care reflectă cu exactitate lumea materială, apar adeseori intim întrețesute cu alte tipuri de experiență aparținând aceluiași continuum și conținând elemente care nu sunt considerate reale de către lumea industrială occidentală. Aici își au locul, de pildă, experiențe cu zeități și demoni ai diferitelor culturi, tărâmuri mitologice ca ceruri sau paradisuri și secvențe din basme sau legende.

De exemplu, cineva poate experimenta cerul lui Shiva, paradisul zeului aztec al ploii, Tlaloc, infernul sumerian sau unul din iadurile fierbinți ale budismului. Este, totodată posibil să comunicăm cu Iisus, să avem o întâlnire cutremurătoare cu zeița hindusă Kali, sau să ne identificăm cu Shiva dansatorul. Chiar și aceste episoade pot oferi noi informații precise despre simbolismul religios și despre motivele mitice pe care persoana implicată nu le cunoștea înainte. Observații de acest gen vin în sprijinul ideii lui C. G. Jung, potrivit căreia ne este cu putință a dobândi acces nu doar la inconștientul individual freudian, ci și la inconștientul colectiv care conține patrimoniul cultural al întregii umanități.

A reda în câteva propoziții concluziile desprinse din observațiile zilnice efectuate în decursul a peste treizeci și cinci de ani de studiu asupra stărilor de conștiință modificată, și a face credibilă această afirmație, nu constituie o sarcină deloc ușoară. A aștepta ca cele câteva propoziții să precumpănească asupra concepției despre lume, profund impregnată cultural, a acelor cititori care nu sunt familiarizați cu dimensiunea transpersonală și care nu pot lega cele afirmate de mine cu propria lor experiență, nu este o atitudine realistă. Deși am avut eu însumi, numeroase experiențe implicând stări de conștiință modificată și ocazia de a-i observa îndeaproape pe alți oameni, mi-au trebuit ani întregi până să absorb complet impactul acestui șoc cognitiv.

Din motive de spațiu, nu pot prezenta istorii de caz detaliate, care-ar putea servi la ilustrarea naturii experiențelor transpersonale și a cunoștințelor intuitive pe care le oferă. Trebuie să recomand cititorilor care doresc, eventual, să exploreze mai departe acest domeniu, cartea mea "Aventura descoperirii sinelui" (Grof, 1978) în care discut cu lux de amănunte diferitele tipuri de experiențe transpersonale și dau multe exemple grăitoare de situații în care acestea au furnizat informații noi neobișnuite în legătură cu varii aspecte ale universului. Aceeași carte descrie și metoda Respirației holotropice, care deschide accesul către zonele perinatale și transpersonale pentru oricine este interesat să verifice personal observațiile de mai sus. Informații similare despre sesiunile psihedelice pot fi găsite în cartea mea intitulată "Psihoterapia cu LSD" care a fost recent publicată într-o nouă ediție.

Existența și natura experiențelor transpersonale violează câteva dintre cele mai elementare asumpții ale științei mecaniciste. Ele implică noțiuni aparent absurde, ca relativitate și caracter arbitrar al tuturor granițelor fizice, conexiuni nelocalizabile în univers, comunicare prin mijloace și canale necunoscute, memorie fără substrat material, absența timpului liniar, sau conștiință asociată tuturor organismele vii și chiar materiei anorganice Multe experiențe transpersonale implică evenimente din microcosm și macrocosm, teritorii la care nu se poate ajunge în mod normal fără ca simțurile să fie ajutate, sau din perioade istorice care preced originea sistemului solar, formarea planetei Pământ, apariția organismelor vii, dezvoltarea sistemului nervos, și ivirea lui homo sapiens.

Cercetarea stărilor excepționale relevă, astfel, un paradox uimitor privind natura ființelor umane. Se demonstrează în mod clar că, în chip misterios și încă inexplicabil, fiecare dintre noi poartă în sine informația privind întregul univers și întreaga existență, că fiecare poate accede experiențial la toate părțile sale și că, într-un anume sens, individul reprezintă întreaga rețea cosmică, tot atât pe cât el sau ea reprezintă doar un element infinitezimal al ei, o entitate biologică izolată și insignifiantă. Noua cartografie reflectă acest fapt și creionează psihicul uman individual ca fiind esențialmente proporțional cu întregul cosmos și cu totalitatea existenței. Oricât de absurdă și de neplauzibilă ar părea această idee unui om de știință de formație tradițională, precum și bunului nostru simț, ea poate fi relativ ușor reconciliată cu actualele forme revoluționare ale variilor discipline științifice, cunoscute de regulă sub numele de noua paradigmă.

 

Bibliografie:

Alexander, F.: "Buddhist Training As Articifial Catatonia". Psychoanalytical Review 18:129, 1931.
Greyson, B. and Flynn, C. P. (Eds.): The Near-Death Experience: Problems, Prospects, Perspectives. Charles C. Thomas, Springfield, IL., 1984.
Grof, S.: LSD Psychotherapy. Hunter House, Pomona, California, 1980.
Grof, S., and Grof, C. 1980. Beyond Death. London: Thames & Hudson, 1982. 
Grof, S.: Beyond the Brain: Birth, Death, and Transcendence in Psychotherapy. State University New York Press, Albany, N.Y., 1985.
Grof, S.: The Adventure of Self-Discovery. State University New York Press, Albany, N.Y.,1988.
Keen, S.: The Faces of the Enemy. Harper and Row, New York, 1986.
Mack, J., E.: Abduction: Human Encounters with Aliens. Charles Scribner's Sons, New York, 1994.
Maslow, A.: Religions, Values, and Peak Experiences. Ohio State University Press, Cleveland, Ohio, 1964.
Mause, L. de: Foundations of Psychohistory. The Psycho-history Press, New York, 1975.
Moody, R.A.: Life After Life. Bantam, New York, 1975.
Perry, J.: The Far side of Madness. Prentice-Hall, Engelwood Clifs, New Jersey, 1974.
Ring, K.: Life at Death: A Scientific Investigation of the Near-Death Experience. Quill, New York,1982.
Ring, K.: Heading Toward Omega: In Search of the Meaning of the Near-Death Experience. Quill, New York, 1985.
Sabom, Michael. Recollections of Death: A Medical Investigation. Harper & Row, New York, 1982.
Sannella, L.: The Kundalini Experience: Psychosis or Transcendence. Integral Publishing, Lower Lake, California, 1987.
Targ, R. and Puthoff, H.: Mind Reach: Scientists Look At Psychic Ability. Delta, New York, 1977.
Tart, C.: "A Psychophysiological Study of Out-of-Body Phenomena". Journal of the Society for Psychical Research 62:3-27, 1968. 
Tart, C.: PSI: Scientific Studies of the Psychic Realm. Dutton, New York, 1977.
Vallée, J.: UFOs in Space: Anatomy of A Phenomenon. Ballantine, New York, 1965.
Wasson, G., Hofmann, A., and Ruck, C.A.P. The Road to Eleusis: Unveiling the Secret of the Mysteries. Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1978.

 

TRADUCERE ȘI ADAPTARE
Stefania-Cecilia Stefan

 

PRECIZARE:
Materialele prezentate în acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al ARPT.


"Asociația Română de Psihologie Transpersonală"

Președinte:
Prof. univ. dr. Ion Mânzat
marion@home.ro

Adresa pentru corespondență:
OP. 42, CP. 12, București

Contact:
Psiholog Ovidiu Brazdău
Tel: 0722 28 88 03

E-mail:
arpt@home.ro
Web site:
http://www.arpt.home.ro

Cod fiscal nr. 14098147
Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL
BCR, Sucursala Doamnei, București