BULETINUL PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
Jurnal On-line al "Asociației Române de Psihologie Transpersonală"
Numărul 1 / 2003
Cod ISSN: 1583-2058
 
RITUALURILE  DE TRECERE ÎN PSIHOTERAPIE
 
Autor: Dr. BERNADETTE BLIN-LERY
 
Cuvinte cheie: transformare, naștere, înmormântare, renaștere, sărbătoare, căutarea sensului.
 
Copyright (c): Asociația Română de Psihologie Transpersonală, 2003

 

Dr. Bernadette  Blin-Lery  este director al Grupului de Cercetări și Studii în Psihoterapie Transpersonală din Franța. Are o experiență de 25 de ani în psihoterapie și peste 15 ani în psihoterapie transpersonală. Este formator autorizat de Stanislav Grof în metoda respirației holotropice. 

Începând cu luna ianuarie 2003 organizează în România sub egida ARPT cursul "Introducere în Animaterapie și psihoterapie transpersonală". Cursul are trei module (ianuarie, mai, octombrie 2003).

 

CUPRINS

1. CE SUNT RITUALURILE DE TRECERE ?
2. CUM SUNT STRUCTURATE RITUALURILE DE TRECERE
3. LA CE SERVESC?
4. CARE SUNT EFECTELE PIERDERII RITUALURILOR DE TRECERE ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ?
5. CUM TRĂIM TRECERILE ÎN ZILELE NOASTRE?

1. CE SUNT RITUALURILE DE TRECERE?

Întreaga viață a unui individ se înscrie într-o societate cu organizare, credințe și cultură specifice, dar, și într-un Univers, în sensul larg al cuvântului, incluzând natura și legile sale. 
Omul se naște prematur și depinzând de această societate în sânul căreia se găsește. După cum spunea Van Gennep "'viața individuală constă dintr-o succesiune de etape ale căror începuturi și sfârșituri formează ansambluri cu aceeași ordine: naștere, pubertate socială, căsătorie, paternitate, ascensiune de clasă, specializare ocupațională, moarte. Și fiecăreia din aceste ansambluri îi corespund ceremonii al căror obiectiv este același: să-l facă pe individ să treacă de la o situație determinată la o altă situație la fel de determinată. Obiectivul fiind același, este mai mult decât necesar ca mijloacele pentru a-l atinge să fie identice până în detaliu sau cel puțin analoage".
Mircea Eliade descrie ritualurile de trecere în modul următor: "'Ritualurile de trecere sunt o categorie de ritualuri care marchează ciclurile vieții unei persoane, trecerea de la o etapă la alta, de la un rol sau poziție socială la alta, integrând experiențele umane și culturale cu scop biologic: nașterea, reproducerea și moartea. Aceste ceremonii stabilesc diferențele esențiale, observate în toate grupurile, dintre tineri și bătrâni, bărbați și femei, morți și vii."
În civilizațiile vechi sau în societățile non-industrializate actele care sunt fundamentul vieții individului aparțin registrului sacrului. Viața însăși fiind considerată sacră, tot ceea ce înseamnă etape ale ei va fi marcat de ceremonii amintind de legătura dintre om și un ansamblu mai vast. Chiar vânătoarea, care nu este un ritual de trecere, cu excepția cazului în care este prima vânătoare pentru un adolescent, se înscrie în această dimensiune sacră și va da loc la ceremonii sau rugăciuni care dau actului de a vâna o cu totul altă dimensiune față de cea pe care o cunoaștem astăzi.
Ritualurile de trecere funcționează ca legi într-o societate dată, integrate în derularea vieții individului, implicând ritualuri mai mult sau mai puțin elaborate, a căror semnificație simbolică trimite la natura ritualului respectiv. Uneori aceste ritualuri pot să fie constrângătoare (izolare prelungită, posturi, probe diverse, suferințe, mutilări fizice etc.), dar sunt întotdeauna valorizate de societatea al cărei produs sunt și pentru acesta individul care trece prin ritual este "' susținut'' de tot grupul social.
Cea mai mare parte a ritualurilor de trecere se bazează pe dinamica moarte-renaștere sau cum spunea Georges Lapassade "'ritualul consacră o ieșire/ plecare și o intrare'', iar în ritualurile de trecere ''transformarea este realizată adesea prin moartea simbolică a aspirantului urmată de renașterea la o viață superioară''.
Christina Grof ne explică: "' într-o ceremonie rituală, novicii pot să-și încerce creativitatea, sursa forței lor interioare sau potențialul spiritual prin intermediul unor factori puternici de transformare. Aceste elemente includ practici cum sunt dansul în stare de transă, bătutul într-un anumit ritm, postul, izolarea fizică sau senzorială, o confruntare realistă cu moartea, ingerarea unor plante halucinogene și alte tehnici pentru a altera conștiința. Toate aceste abordări conduc la stări modificate care îl împing pe novice dincolo de limitele sale, adeseori printr-o confruntare simbolică cu moartea și renașterea, pentru a trăi o experiență a domeniului mistic sau spiritual care îi va oferi ajutor, inspirație și un simț lărgit de sine''.

2. CUM SUNT STRUCTURATE RITUALURILE DE TRECERE ?

Arnold Van Gennep ne-a dat cele mai clare definiții ale structurii ritualurilor de trecere. Fără a intra în detalii, lucru ce nu reprezintă obiectivul nostru aici, este totuși important sa distingem trei tipuri de ritualuri de trecere: ritualurile de separare, ritualurile de graniță și ritualurile de agregare. În anumite ritualuri, regăsim cele trei tipuri precedente ca trei perioade distincte și complementare. Unul sau altul pot fi dominante într-un anumit moment. 
De exemplu, regăsim mai mult ritualurile de separare în înmormântări, mai mult ritualuri de agregare în ceremoniile de căsătorie; ritualurile de graniță pot constitui o parte importantă în timpul sarcinii, logodnelor sau ritualurilor de inițiere (trecerea de la copilărie la vârsta adultă).
Nu poate exista evoluție decât prin transformare, prin moartea unei stări anterioare pentru renașterea la o stare nouă de o mai mare maturitate relativă. Fătul trebuie să ''moară'' în starea parazitară și paradisiacă pentru a renaște la starea de bebeluș, ființă umană viabilă, dar totuși dependentă pentru a putea supraviețui de bunăvoința și grija celor din jur.
La fel, copilul va trebui să accepte moartea a ceea ce era prin intermediul transformărilor care apar la pubertate pentru a renaște la starea de bărbat sau femeie cu o dinamică și responsabilități noi, bebelușul va trebui să lase să moară relația de uniune cu mama pentru a se constitui în mod progresiv într-o ființă separată, individualizată, într-un eu. Și în evoluția individului, așa cum este ea observată de psihologia transpersonală, cu referire la marile tradiții spirituale, pentru a-și realiza esența ființa sale, omul trebuie să-și accepte moartea simbolică a egoului pe care l-a construit adesea într-un mod atât de dureros.

3. LA CE SERVESC ? 

Ritualurile de trecere îl ajută pe individ în aceste etape care sunt de fapt crize de evoluție necesare și benefice care ne afectează pe toți în momentele cheie ale vieții noastre.
Totuși cele 3 mari ansambluri de ritualuri sunt cele legate de naștere, pubertate (numite mai degrabă ritualuri de inițiere) și de înmormântare. 

1. Pe tot parcursul vieții sale, individul este însoțit cu adevărat de aceste ritualuri care îi permit să se situeze în raport cu lumea în care se găsește, să se situeze față de femei, bărbați, oameni în vârstă, oameni mai tineri față de tot ce-i dă locul în societate. Prin aceste ritualuri individul va avea reperele de identitate necesare construcției sale psihologice, echilibrului și evoluției sale. 

2. Prin puternica dimensiune simbolică, ritualul structurează aceste treceri care reprezintă pentru om momente dificil de trăit, momente de tranziție în care nu mai suntem nici ceea ce eram și nici ceea ce devenim.
Ritualul de trecere propune o hartă, care îl invită pe individ pe un drum necesar, adesea obligatoriu, dar destabilizant.

3. Pentru Joseph Campbell, celebrul mitologist, psihicul fiecărei ființe umane implică o panoplie foarte bogată de simboluri mitologice, de impulsuri arhetipale și de imagini inițiatice care trebuie să fie exprimate și afirmate într-un context ritualic. În caz contrar, aceste energii esențiale rămân închise în noi sau se exprimă într-un mod incoerent. "Este ceva atât de esențial psihicului în aceste imagini inițiatice încât dacă ele nu sunt alimentate din exterior prin intermediul mitului și ritualului, vor apare la suprafață ". Și adaugă : " … prima funcție a mitologiei și ritualului este să furnizeze simbolurile care fac să avanseze spiritul uman. De fapt este foarte posibil ca rata foarte înaltă de nevroze din zilele noastre să fie legată de declinul, în societatea noastră a acestor suporturi spirituale și eficace."
Individul putea, prin intermediul acestor ritualuri de trecere, să-și întâlnească umbra, în sensul dat de Jung acestui termen, și să integreze aceste elemente atât de dificile ale personalității sale.

4. Pentru Reik și anumiți psihanaliști ritualurile de inițiere - care marchează pubertatea așa-zis socială - sunt bazate pe o dublă intenție privind dorințele copilului - incestul și paricidul: doar cu condiția renunțării definitive la aceste două dorințe primitive, adică refularea, tinerii vor putea fi primiți în societatea oamenilor maturi" (G. Lapassade).
Astfel, prin aceste ritualuri de inițiere care includ așa numitele perioade de separare (de mamă, de lumea copilăriei), după perioada de integrare în comunitatea oamenilor urmează retragerea corespunzătoare unei morți simbolice a unei etape a vieții. Perioada de separare implică adeseori ritualuri de mutilare corporală de exemplu circumcizia, găurirea urechii, tăierea degetului mic, analizate de Reik ca un mijloc de reprimare a dorințelor incestuoase față de mamă și de pedepsire a pulsiunilor ucigașe față de tată.
În perioada de integrare apare o înviere în care tatăl nu mai este un rival, ci un partener. Reik consideră tandrețea masculină ca o formă de reacție față de pulsiunile primitive agresive față de tată. 
Geza Roheim insistă asupra faptului că orice cultură propune o viziune asupra lumii corespunzătoare cu propriile modele privind dezvoltarea libidoului. Astfel găsim culturi de tip oral, anal, genital cu ritualurile de trecere corespunzătoare. Pentru Roheim prezența suferinței aduce aminte de intervenția legii asupra dorințelor. 

5. Ritualurile de trecere indică individului că ceea ce trăiește are un sens. Ele îl repun în legătură cu misterele vieții și morții și îi aduc aminte fără încetare că dimensiunea sacrului face parte din viață. 
Pentru psihologia transpersonală, starea optimă de funcționare a omului nu este egoul fie el și bine adaptat. Cum spune Frances Vaughan: "nu suntem ființe umane pe un drum spiritual, ci ființe spirituale pe un drum uman."
Psihologia transpersonală studiază stările superioare de conștiință, aceste stări provocate sau spontane care adorm egoul, mentalul și deschid individul spre contactul cu alte niveluri ale ființei sale pe care le putem numi transcendente sau transpersonale. Pornind de la aceste experiențe putem experimenta viața dintr-un punct de vedere total nou și lărgit. Experiențele transpersonale induse sau ''accidentale'' au adesea drept efect să aducă schimbări profunde în sistemul de reprezentări al lumii, în sistemul de valori al celui care le trăiește.
Ritualurile de trecere implică adesea ritualuri care favorizează modificările conștiinței și dau astfel ființei umane chei pentru a înțelege sensul vieții în dimensiunea sa cea mai vastă și de a descoperi propriul drum de realizare în deschiderea către sacru.
Dacă omul se naște prematur, devine el oare matur când este adult sau această noțiune de realizare trebuie înțeleasă în sensul evocat de Maslow, și anume realizarea unei stări superioare sau încă mai este vorba de a realiza Sinele lui Jung și nu Eul limitat de ego? 

4. CARE SUNT EFECTELE PIERDERII RITUALURILOR DE TRECERE ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ? 

Ritualurile de trecere erau legate de societățile vechi șamanice, un fel de pre-religie care consideră orice viață ca un act sacru. Deci nici un fel de separare profan- sacru, nici o boală sau disfuncție care să afecteze ființa în integritatea sa, începând cu realitatea ei psihică până la dimensiunea spirituală.
Biserica catolică a încercat în Occident să eradice toate aceste practici șamanice și toate ritualurile, cel puțin pe cele care nu corespundeau dogmelor sale. Aceasta a reușit în mare parte, deși în sânul bisericii, preoții exorciști au încă această funcție. Biserica și-a luat locul în toate marile evenimente ale vieții- naștere/ botez, inițiere/ crez, căsătorie/ angajament indisolubil în fața lui Dumnezeu, moarte/ ungere extremă și funeralii, cu tot ansamblul de ritualuri - adeseori bazate pe ritualuri mai vechi. 
Odată cu secolul luminilor au apărut o nouă religie numită știință, revoluția industrială a secolului XIX, lansarea tehnologică a secolului XX, ultraliberalismul și noul cult al lui "a avea". Rezultatul : sacrul omniprezent în societățile așa-zis arhaice a trebuit să-și împartă zonele de influență cu profanul pentru a nu mai fi astăzi decât o amintire vagă. 
Toate marile sărbători religioase, cum este de exemplu Crăciunul, nu mai reprezintă acum decât o orgie de consum pentru cea mai mare parte din contemporanii noștrii.
Christina Singer spune : " Într-o lume de-ritualizată în care cele câteva sărbători existente nu aduc decât câteva obiecte cumpărate - botezate în mod pompos ''cadouri'' și nu revelații transmise, copilul găsește deseori substitutul mutilat al tribului care îi amintește de visele sale. Absența ritualurilor este resimțită mai crud decât cruzimea acestor ritualuri, căci această aparentă cruzime nu este gratuită: ea răspunde primei necesități de a înfrunta frica în loc de a o refula, de a traversa pericolele în loc de a cumpăra o asigurare împotriva tuturor riscurilor. Acesta este prețul libertății sale, descoperirii și stăpânirii facultăților proprii speciei sale." 
Margaret Mead era convinsă că faptul că societatea modernă și-a abandonat ritualurile de trecere a contribuit la creșterea diverselor forme de patologie socială. În studiille sale interculturale a ajuns la concluzia că însăși structura personalității noastre cuprinde emoții și impulsuri intense care dacă nu sunt canalizate, ritualizate prin procese constructive așa cum sunt ritualurile de trecere, sunt proiectate în viața noastră de zi cu zi în toate dezordinile și devastările pe care le putem constata.
Christina Grof crede că absența ritualurilor de trecere și de deschidere spre o dimensiune spirituală în societatea de astăzi în particular în cazul tinerilor este unul din factorii cheie ai creșterii comportamentelor negative, mai ales consumul de alcool și de droguri.
Adolescenții, nemaigăsind într-un context sociologic ritualizat ocazii de a se întâlni cu cine sunt, de a trăi experiențe de depășire a lor înșiși, de transcendere și de integrare a sentimentelor, emoțiilor și imaginilor negative pe care le poartă în ei, creează situații de înlocuire - ca de exemplu petrecerile rave, care sunt semnalul căutării unei modalități de a se depăși pe sine și de a experimenta stări modificate de conștiință într-un cadru social - grup.
O altă consecință este dezvoltarea sectelor și faptul că ele propun (cu tot cortegiul de influențe, ascendent și nerespectare a individului) substitute ale ritualurilor de trecere, primindu-l pe cel care caută, promințându-i un loc și repere. Dar prețul plătit va fi alienarea sa, și nu evoluția.
Dezastrele care apar sunt incomparabile. Crize de identitate, pierderea reperelor, excluderea bătrânilor. Nu mai știm spre ce mergem și nici cum să ajungem acolo. Dar necesitatea acestor rituri și ritualuri este mai puternică, așa cum este ușor de observat la tineri, prin fenomenul de bandă, mai ales la periferia orașelor fără suflet, unde sacrul și reperele au lăsat loc delicvenței, drogurilor și violenței. 
Tinerii nu mai știu cum să devină adulți și nici ce înseamnă acest lucru. Atunci își reinventează propriile ritualuri. Dar un ritual se înscrie într-un lanț ce indică un drum, validat și susținut de cei mai în vârstă, care reprezintă legea tatălui. Acest lucru nu mai există. Și putem constata în fiecare zi până la ce punct sunt pierduți cei tineri iar noi, adulții, nu puteam face față problemelor lor.

5.CUM SUNT TRĂITE ASTĂZI RITUALURILE DE TRECERE ?

Christina Singer spune că pentru a compensa pierderea ritualurilor de trecere nu am găsit nimic altceva decât crizele existențiale sau maladiile grave și că poate exista și ceva mai bun.
Fundamentul ritualului de trecere este chiar procesul moarte-renaștere, dar el nu mai este propus și susținut de comunitatea umană pentru fiecare din membrii săi. Și totuși aceste treceri trebuie să fie trăite. Fiecare le abordează mai mult sau mai puțin singur de-a lungul vieții sale, uneori inconștient, neîndemânatic căci nu putem inventa și concepe clar ceea ce nu există încă. 
Aceste ritualuri de trecere se rezumă deseori la ritualurile administrative nu numai desacralizate, dar și dezumanizate. 
Consecința : individul riscă să trăiască mari crize, legate fie de eșecuri (cuplu, profesie etc.), fie boli care stopează modul de viață și progresul celui care este afectat, fie doliu de toate tipurile pentru cei care nu sunt nici pregătiți și nici însoțiți.
Adesea cu ocazia acestor crize existențiale suntem determinați să ne punem întrebări pe care nu ni le-am fi pus înainte. Aceste întrebări pot fi de tipul : ''Cum să fac să nu mai sufăr ?'' sau chiar mai elaborate : ''Care este sensul a toate acestea, este ceva ce n-am înțeles?''
Este ceea ce se găsește la originea multor cereri de a face psihoterapie. La psihoterapie se vine pentru a face un bilanț, pentru a vedea cine ești, cum să iei viața, să-ți pui întrebările utile și să fii capabil să te transformi în tine însuți pentru a afla care este cauza răului, a suferinței sau a bolii.
Căutarea sensului apare întotdeauna când omul ajunge aici. Și dacă ritualurile de trecere nu mai propun o evoluție cu uși și paliere, dacă religia nu mai aduce deschidere către o viață mai bună care ar explica dificultățile inerente vieții, psihoterapia va prelua ștafeta și va propune o modalitate de a însoți ființa umană în căutarea sensului.
Psihoterapia, însoțită de un terapeut, va deveni trecerea ritualizată care va ajuta omul să crească și să devină și mai uman.
Și această funcție a psihoterapiei se întâlnește și mai clar în formele de terapie care fac loc exprimării emoțiilor - funcție simbolică ce constă în a întâlni, a face față și a pune în practică toate registrele suferinței emoționale și afective pe care individul le are în el. Știm că dacă toate aceste emoții -numite negative- nu sunt recunoscute și liber exprimate, se vor exprima prin alte modalități psihosomatice, boală sau conduite adictive.
Psihoterapia este adevărata trecere, trecerea de la starea de victimă a propriilor griji conștiente sau inconștiente la starea de ființă umană responsabilă de viața și în viața sa. În acest sens psihoterapia este un fel de proces inițiatic.
După cum spunea Georges Lapassade : " Inițierea arată omului că fiecare pas din viața sa este o acțiune de a se îndrepta către moarte și că trebuie nu numai ''să mori'' în copilărie, dar mai ales să-ți asumi moartea pentru a accepta viața. "
Vom regăsi în practica noastră terapeutică tot felul de ritualuri profane care definesc un cadru și repere pentru clienții noștri. Dar în lucrul de grup este foarte interesant să dezvoltăm folosirea ritualurilor care, împreună cu încărcătura lor simbolică,  vor fi extrem de eficiente pentru a încheia etape: ceea ce echivalează cu închiderea unor gestalturi nereușite și pentru a deschide noi porți spre noi posibilități. În aceste ritualuri prezența grupului va juca rolul privirii susținătoare și validatoare a comunității sociale. Este de asemenea important ca și corpul să fie utilizat, este necesară și o relativă solemnitate a procesului care deschide spre dimensiunea sacră. Elemente simbolice simple cum ar fi o lumânare sau organizarea spațiulului într-un mod particular vor ajuta participantul să dea sens acestui ritual și să-l integreze la nivel corporal și emoțional, rămânând în legătură cu dimensiunea socială și spirituală.
În grupurile de terapie transpersonală pe care le anim, utilizarea respirației holotropice pe care o propunem este structurată într-un cadru foarte precis care favorizează siguranța și protecția (fizică și psihologică) și însoțirea în ritualurile acestea foarte simple și sobre, care dau întâlnirii cu sine un caracter sacru.
Mi s-ar părea cu adevărat interesant să facem cercetări și experimente asupra acestei dimensiuni a ritualului și ritului în practica noastră cu atât mai mult cu cât aceasta răspunde unei nevoie profunde a individului.
Christina Grof scrie că : " Orice ritual de trecere trebuie să încorporeze componentele procesului de moarte și renaștere. A lăsa ceea ce e vechi pentru a merge către nou reprezintă numitorul comun al tuturor ritualurilor de trecere tradiționale. Ciclul morții și regenerării reflectă tranzițiile constante ale vieții noastre și dacă este recunoscut și dovedit conștient poate deschide cuiva orizontul posibilităților sale, oferindu-i o hartă utilă evoluției vieții sale. "
Și cred că tot ceea ce Christina Grof a spus referitor la ritualurile de trecere poate să se aplice psihoterapiei. Mai cred că este tot mai probabil - și poate chiar de dorit în contextul profan actual - ca oamenii să facă apel la psihoterapeut în momentele cele mai importante ale vieții lor și astfel psihoterapia să devină un fel de "instrument de trecere'' care va ajuta individul să depășească etapele cruciale și dificile ale vieții sale. 
Traducere:
Psiholog Cătălina Niță

 

PRECIZARE:
Materialele prezentate în acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al ARPT.


"Asociația Română de Psihologie Transpersonală"

Președinte:
Prof. univ. dr. Ion Mânzat
marion@home.ro

Adresa pentru corespondență:
OP. 42, CP. 12, București

Contact:
Psiholog Ovidiu Brazdău
Tel: 0722 28 88 03

E-mail:
arpt@home.ro
Web site:
http://www.arpt.home.ro

Cod fiscal nr. 14098147
Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL
BCR, Sucursala Doamnei, București