BULETINUL PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
Jurnal On-line al "Asociației Române de Psihologie Transpersonală"
Numărul 9-10 / 2003
Cod ISSN: 1583-2058
 
O EXPERIENȚĂ TRANSPERSONALĂ: BUCURIA NAȘTERII
 
Autor: ANA IRINA HÎRZOPARIU
 
Cuvinte cheie: matrice perinatală, moarte, renaștere, suflet.
 
Copyright © : Asociația Română de Psihologie Transpersonală, 2003

 

1. ARGUMENT 
Fondatorul psihologiei transpersonale Stanislav Grof (1994) afirmă că ,,în timpul experiențelor transpersonale toți indivizii au certitudinea că nivelul lor de conștiință s-a ridicat deasupra limitelor obișnuite ale Eul-ui sau că au transcens limitele timpului sau ale spațiului". Pe parcursul sarcinii am participat la acest curs post-universitar și am aflat multe lucruri noi despre Psihologia Transpersonală. Pornind de la aceste informații și de la afirmația lui S. Grof, citată mai sus, am considerat că prin nașterea naturală a fiului meu Ioan Dorian am trecut printr-o experiență transpersonală și că este un moment potrivit să vă vorbesc despre ea.

2. SCOPUL LUCRĂRII
Comunicarea noastră aduce câteva argumente privind existența vieții psihice la copil încă din perioada intrauterină și prezintă influențele reciproce între copil și mamă pe parcursul celor nouă luni de sarcină și al nașterii, mai ales din perspectiva experienței subiective și personale. De asemenea, printr-o analiză comparativă a matricilor lui Stanislav Grof cu trăirile personale din timpul nașterii voi prezenta trăirile deosebite prin care trec atât mama cât și copilul în timpul nașterii, ceea ce transformă acest eveniment într-o experiență transpersonală. 

3. EXISTENȚA VIEȚII PSIHICE A COPILULUI ÎN PERIOADA INTRAUTERINĂ
O întrebare fundamentală s-a pus din vremuri străvechi: din ce moment o ființă concepută, rod al cuplului uman, este considerată existență și persoană umană?
Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți ai Bisericii și legi ale Dreptului Antic certifică realitatea vieții personale și drepturile la viață din momentul zămislirii vieții, chiar înainte de aceasta prin tainica prevedere a lui Dumnezeu, așa cum se înțelege din următoarele versete : ,,Înainte de a te fi zămislit în pântece te-am cunoscut și înainte de a ieși din pântece te-am sfințit și te-am numit prooroc pentru popoare" (Ieremia 1.5). Dreptul Roman prevedea dreptul la viață al ființei umane din însăși obârșia ei: ,,Copilul conceput este considerat ca născut ori de câte ori e vorba de interesele acestuia". (Tomulescu, 1986). 
Știința medicală, bazată pe experiență, este și ea în consens cu această idee arătând în anii '90 că ,,omul există ca om din clipa concepției". Profesorul francez de genetică J. Lejeune scrie: ,,sunt și eu convins că ființa omenească începe să existe din momentul fecundării ei. Acest făt, în a șasea sau a șaptea zi a vieții sale, când are abia 1-2 mm înălțime, este deja capabil să se îngrijească de destinul său. Acesta produce întreruperea menstruației mamei, determinând-o astfel pe mamă să-l protejeze". Cercetările științifice arată că la 18 zile se fac simțite bătăile inimii fătului; la cinci săptămâni apare fizionomia acestei ființe noi (obrajii, degetele); la șase săptămâni se manifestă sistemul nervos într-un schelet clar organizat și ficatul, rinichii, stomacul își îndeplinesc menirea; la șapte săptămâni se fac simțite undele cefalice - semn și criteriu fundamental al afirmării vieții, criteriu prin care și la o persoană adultă se face constatarea dacă se află din punct de vedere nervos în viață sau nu. La zece săptămâni fătul are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil după nașterea sa normală. Iar la trei luni această făptură umană are atâta viață încât reușește să-și miște capul, să-și schimbe expresia feței, să strângă pumnul, să găsească gura și să-și sugă degetul. 
Dacă omul este ființă din clipa concepției, așa cum susțin atât teologii cât și medicii, atunci rezultă în mod evident că avortul este o crimă. Mărturie stă un film destul de cunoscut realizat de un medic și cercetător american obstretician și ginecolog care, după ce a întreprins mii de avorturi a filmat cu ultrasunete avortul unui făt de 12 săptămâni. Filmul arată că la apropierea instrumentului ucigaș fătul se mișcă în mod violent și agitat; bătăile inimii îi cresc de la 140 la 200 pe minut; deschide larg gura ca într-un strigăt. De aceea filmul poartă numele de ,,Strigătul mut". 
Dr. Kenneth McAll (1993) prezintă în volumul ,,Vindecarea arborelui genealogic" numeroase cazuri de pacienți care afirmau că suferă din cauza unor spirite, că auzeau voci din altă lume, voci pe care psihiatrii le interpretau ca semne de nebunie. Autorul, după o analiză și practică îndelungată arată că ,,spiritele și vocile erau reale. Unele păreau a fi rele și proveneau de pe urma unor practici oculte, în timp ce altele păreau a fi neutre sau inofensive care strigau după ajutor". Uneori pacienții identificau vocile ca aparținând unor rude recent decedate, dar adesea nu puteau fi depistate în mintea pacienților astfel de relații. 
Autorul cărții își pune întrebarea: cine sunt aceste spirite neliniștite și cum reușesc ele să înlănțuiască aceste ființe vii? Prin cercetarea atentă a trecutului pacienților, prin întocmirea arborelui genealogic, prin stabilirea unei relații de încredere cu ei, dar mai ales prin aducerea lor la credința în Dumnezeu, Dr. Kenneth McAll a reușit să găsească răspunsul la întrebare: pacienții sufereau de ,,sindromul de posesie". Acest sindrom constă într-o ,,legătură între doi începută fericit și cu bunăvoință de ambele părți, care poate ajunge în situația ca unul să devină pasiv, complet dependent de celălalt, cu pierderea completă a identității sale, deseori devenind neputincios în a se rupe de controlul celuilalt" (Dr. Kenneth McAll, 1993 ). 
Volumul ,,Vindecarea arborelui genealogic" prezintă numeroase cazuri cu sindrom de posesie la care legătura se manifesta între pacient și o persoană vie (fiu/ fiică - mamă/ tată, nepot/ nepoată - bunic/ bunică, etc) sau între pacient și o persoană decedată recent sau cu mulți ani în urmă. Vom prezenta în această lucrare ultimul tip de relație, mai exact relația de dependență între diverse persoane și copii avortați. 
Persoanele cel mai des lovite din cauza existenței în viața lor a unui copil avortat și cel mai ușor pasibile de suferințe fizice sau emoționale sunt, după părerea psihiatrului Kenneth McAll, părinții, unul din gemeni, următorul născut, un copil adoptat în locul lui sau cel mai sensibil copil din familie. Scopul lucrării noastre este de a ilustra influența unui copil nenăscut asupra persoanelor din familie, de aceea vom exemplifica situațiile prezentate mai sus prin cazuri preluate din volumul ,,Vindecarea arborelui genealogic" (1993). 
Un vicar a vizitat o enoriașă în vârstă de 60 de ani, Mildred, care timp de doi ani fusese tratată în spital pentru o afecțiune gastrică. Nu s-au găsit elemente obiective doveditoare ale suferinței ei, dar simptomele dureroase au continuat. După unele discuții, vicarul a convins-o să întocmească un Arbore Genealogic, ca să stabilească dacă vreun strămoș al ei nu a murit fără să fi fost încredințat Domnului, dar nu a găsit pe nimeni. Deodată, Mildred a spus: "Bine, am să vă spun ceea ce nu am spus niciodată nimănui. În adolescență am avut un avort. Nu am făcut niciodată nimic pentru asta." Vicarul a propus să facă în biserică o slujbă în vederea încredințării copilului avortat Domnului Iisus Hristos. Ea a fost de acord. Până la sfârșitul slujbei toate durerile ei de stomac au dispărut și ea a simțit o mare eliberare și o mare bucurie. 
 
În special gemenii au o sensibilitate deosebită față de fratele sau sora lor moartă. Dr. Kenneth McAll(1993) arată că, la o Sfântă Liturghie, o mamă a spus că una din fiicele ei gemene a murit la naștere și a dispărut în spital. Când s-au făcut rugăciuni pentru acest accident, au apărut lacrimi de bucurie în ochii gemenei aflate în viață. Ea a spus că ,,a urmărit-o", a simțit-o pe sora ei geamănă cum creștea în fiecare an, dar că nu a îndrăznit niciodată să vorbească despre acest lucru. 
Câteodată, afirmă același medic citat anterior, apar comportamente anormale la un copil adoptat în locul unui copil pierdut. Așa a fost situația unui bărbat de 28 de ani care se afla la închisoare după a cinsprezecea arestare pentru furt. Chiar de copil furase din poșeta mamei sale, dar ceea ce era neobișnuit era faptul că fura întotdeauna pentru altcineva, niciodată pentru el. Discutând cu părinții despre furturile lui, Dr. Keneth McAll i-a întrebat despre Arborele lui Genealogic. Părinții au răspuns că băiatul nu are nici un arbore genealogic pentru că a fost adoptat când s-a născut. Acești părinți își pierduseră la naștere fiul și imediat după aceea au adoptat de la casa de copii un băiețel care semăna foarte bine cu al lor și pe care l-au iubit ca și cum ar fi fost al lor. La Sfânta Liturghie, părinții uimiți au dat un nume copilului mort la naștere, încredințându-l Domnului Iisus Hristos. Autorul afirmă că, după această întâmplare, fiul adoptiv a ieșit din închisoare schimbat în bine și are acum o slujbă importantă. 
O altă dovadă grăitoare că există viață psihică încă din perioada intrauterină este un cunoscut verset din Biblie:,,Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt". Aceste versete arată cum pruncul Elisabetei care avea doar șase luni îl recunoaște pe Domnul nostru Iisus Hristos care se zămislise în pântecele Mariei prin pogorârea Duhului Sfânt. Desigur, pruncul Elisabetei este cel care va deveni Sfântul Ioan Botezătorul, Înainte-Mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos și cel care recunoaște și se bucură încă din viața intrauterină pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. 
Plecând de la ideile enunțate anterior, conform cărora omul este ființă din momentul zămislirii și de la acest verset care demonstrează recunoașterea prezenței divine încă din viața intrauterină, considerăm că am adus dovezi ale existenței vieții psihice chiar din această perioadă. 

4. ANALIZĂ COMPARATIVĂ A MATRICILOR PERINATALE ALE LUI S. GROF CU TRĂIRI PERSONALE DIN TIMPUL NAȘTERII
Stanislav Grof prezintă în volumul ,,Psihologie Transpersonală" experiențele unor subiecți care și-au retrăit propria naștere și numește domeniul acestor manifestări Inconștient perinatal. Nivelul perinatal al Inconștientului este definit astfel de Stanislav Grof (1984): ,,se situează la o răscruce importantă între Inconștientul individual și colectiv, între Psihologia tradițională și misticism sau între misticism și Psihologia transpersonală". 
Psihologul Ion Mânzat (2002) definește astfel Matricile Perinatale Fundamentale: ,,sunt sisteme directoare dinamice, care funcționează în baza unor principii de organizare a Inconștientului având două componente: una biologică și una spirituală". 
Vom prezenta în continuare o sinteză a matricilor lui Stanislav Grof comparând sentimentele subiecților care își retrăiesc nașterea cu propriile sentimente din timpul nașterii fiului meu Ioan Dorian.
 
Prima Matrice Perinatală se referă la amintirile uniunii simbiotice cu mama și la amintirea unor situații asociate cu pacea spiritului, satisfacția, relaxarea și frumusețea naturală. Această matrice este supranumită de Ion Mânzat(2002) uniunea primară cu mama. 
În această etapă, afirmă S. Grof (1984), subiectul trăiește experiențe care aduc cu ele absența limitelor/obstacolelor: conștiința oceanului, a unei vieți acvatice (balenă, pește, meduză) sau a unui spațiu interstelar. Imaginile naturii în cele mai bune aspecte ale sale: frumoasă, hrănitoare reprezintă de asemenea elemente concomitente cu starea fetală pozitivă. 
Perioada în care am fost însărcinată a fost puțin tensionată în debutul ei, atunci când am aflat vestea că port un mugure de viață pentru că mă temeam de noua responsabilitate care apăruse, de noul rol pentru care mă pregăteam. La fel a reacționat și organismul meu care inițial a perceput embrionul ca pe un corp străin, astfel că în primele trei luni m-am simțit ca un om bolnav: aveam grețuri, vărsături, arsuri stomacale. După aceste trei luni s-a produs acomodarea fizică și psihică cu fătul. 
 
Celelalte șase luni de sarcină au decurs normal, sentimentele mele fiind asemenea celor descrise în Prima Matrice Perinatală: calm, liniște, încredere în viitor, bucurie la fiecare mișcare a copilului, siguranța că realizez cel mai bun lucru din viața mea.
A doua Matrice Perinatală, supranumită de Ion Mânzat (2002) antagonismul cu mama, este legată de prima fază a nașterii. Viața intrauterină aproape perfectă este tulburată de secrețiile hormonale și de contracțiile uterine periodice. Elementul asociat primei faze a nașterii este experiența fuziunii cosmice. Intensitatea acestei experiențe, arată S. Grof (1984), provoacă uneori viziunea unui vârtej gigantic și irezistibil aspirând subiectul și lumea sa în epicentrul său. 
Simbolismul primei faze clinice a nașterii este experiența fără ieșire sau a infernului. Individul are sentimentul că e prins într-o capcană, experimentează claustrofobia și torturi psihice și fizice. El pierde sensul timpului liniar, este incapabil să-și închipuie finalul și nu vede nici un mijloc de a scăpa. Pentru unii situația e o identificare empirică cu prizonierii din lagărele de concentrare, cu cei internați într-un spital de bolnavi psihici. Sentimentele angoasante de singurătate metafizică, de disperare, de neputință, de inferioritate, de haos, confuzie și de culpabilitate sunt componentele clasice ale acestei matrici.
 
Am identificat a doua Matrice Perinatală cu momentul în care au apărut primele contracții. Sentimentul dominant era într-adevăr, așa cum arată subiecții experimentelor lui Grof, sentimentul că am intrat într-o situație fără ieșire sau mai bine zis singura cale de ieșire trecea prin ,,infernul durerii". În momentele acelea realizam că pierd starea de liniște pe care am trăit-o nouă luni și pentru a-l aduce pe lume pe copil va trebui mai întâi să trec prin clipe de coșmar. 
A treia Matrice Perinatală, care mai este numită și sinergia cu mama de către psihologul I. Mânzat, este legată de a doua fază clinică a nașterii. Contracțiile uterine continuă, dar colul uterin e acum dilatat și se poate înainta în canalul pelvino-genital. Fătul resimte puternice presiuni mecanice și adesea o sufocare intensă. În momentul expulzării el va lua contact imediat cu materii biologice: sânge, mucozități, lichid amniotic. 
A treia Matrice Perinatală are, așa cum afirmă S. Grof, patru aspecte distincte: titanesc, sadomasochist, sexual și scatologic. În ciuda acestei diversități fenomenologice tema experiențelor este o luptă moarte/renaștere. 
 
Aspectul titanesc se referă la enorma concentrare de energie a forțelor implicate în această fază a nașterii. Capul fragil al copilului este prins în deschiderea pelviană prin puterea contracțiilor uterine. Temele simbolice caracteristice contextului sunt elementele dezlănțuite ale naturii, violente scene de război sau revoluție, dezastre datorate tehnologiei moderne (reacții termonucleare, bombe atomice). 
Elementul sadomasochist traduce agresivitatea sistemului reproductiv al femeii împotriva fătului și furia acestuia ca răspuns la sufocare, durere și angoasă. Temele frecvente în acest context sunt sacrificiile sângeroase, tortura, execuția, moartea și practicile sadomasochiste. 
Elementul sexual poate fi explicat prin faptul că sufocarea și suferința inumană aduc o formă de stimulare sexuală stranie și intensă. Experiențele aparținând acestei categorii combină sexualitatea și moartea, pericolul, agresivitatea, pulsiunile autodestructive, durerea fizică și spiritualitatea.
Elementul demonic din această fază a procesului de moarte/renaștere se referă la teme precum: Sabatul Vrăjitoarelor, orgii satanice sau ritualuri din Slujba Neagră. 
Aspectul scatologic al celei de-a treia Matrici Perinatale corespunde fazei finale a conflictului și precede într-o manieră imediată experiența nașterii. Caracteristica sa esențială este o întâlnire intimă cu diverse materiale biologice.
 
Întâlnirea cu focul e trăită fie ca identificare cu victimile sacrificărilor, fie sub o formă arhetipală: un foc purificator pare să distrugă pervertirea subiectului și să pregătească renașterea sa spirituală. 
Unul dintre simbolurile clasice de trecere între a treia Matrice Perinatală și cea de-a patra se referă la legendarul Phoenix care moare în foc și renaște din cenușa sa pentru a se înălța spre soare. 
Am identificat a treia Matrice Perinatală cu momentul când contracțiile s-au întețit, iar durerea era foarte puternică. În momentele acelea, când durerea era foarte puternică, singurul sentiment era că pe lume nu mai existam decât eu și durerea mea. Am simțit atunci ceva extraordinar: atunci când mă rugam la Maica Domnului simțeam că rugăciunea mea mergea direct în cer și în aceeași clipă se întoarce înapoi îndulcind ușor durerea. A fost singurul remediu împotriva durerii care a funcționat într-un mod minunat. În puținele clipe în care durerea înceta trăiam la maxim o stare de relaxare totală care aș fi vrut să nu se mai termine.
A patra Matrice Perinatală este legată de ultima fază a nașterii, de expulzarea copilului. Experiențele angoasante culmină, înaintarea pe filiera pelvino-genitală își atinge sfârșitul și ultima intensificare a tensiunii și suferinței este urmată de o ușurare și de o relaxare bruscă. Copilul se naște și după o perioadă prelungită de tenebre este confruntat pentru prima oară cu intensitatea luminoasă a zilei. Cordonul ombilical este secționat, separarea fizică a copilului de mamă este încheiată și existența noului născut ca individ începe. De aceea I. Mânzat numește această matrice separarea de mamă. 
 
Pe un plan simbolic și spiritual, afirmă S. Grof, manifestarea din a patra Matrice Perinatală constituie experiența morții/renașterii. Ea marchează termenii și rezolvarea acestui conflict. Subiecții experimentelor lui Grof care se găsesc pe punctul de a trăi o eliberare inefabilă, trăiesc sentimentul iminenței unei catastrofe de proporții gigantice. Tranziția între a treia și a patra Matrice Perinatală este însoțită de un sentiment de anihilare la toate nivelurile. Individul resimte o exterminare biologică, un eșec emoțional, o prăbușire intelectuală și o umilire morală, concepția sa despre lume se năruie și el trăiește distrugerea instantanee a sistemului său anterior de referință: vorbim astfel de ,,moartea Ego-ului". 
După ce subiectul a atins esența cosmică a anihilării totale, este asaltat de viziuni cu lumini reci și orbitoare, albe sau aurite, de o radiere și frumusețe supranaturale. Atmosfera generală este de eliberare, mântuire și salvare. Individul se simte debarasat de greutatea agresivității și culpabilității sale. El este copleșit de un flux de emoții pozitive cu privire la sine, la ceilalți și la existență în general. I se pare că lumea aceasta se scaldă în frumusețe, veselie și securitate. 
Subiecții retrăiesc amintiri legate de episoade care urmăresc de aproape finalul unei revoluții, supraviețuirea unor accidente, unor intervenții chirurgicale, boli grave. 
A patra Matrice Perinatală a lui S. Grof corespunde momentului expulzării și nașterii copilului. În aceste ultime momente ale nașterii când am depus efortul final pentru a împinge copilul afară, mă simțeam ca și când aș fi fost în întuneric sub o presiune foarte puternică. Am avut și eu sentimente asemănătoare cu cele ale subiecților lui Grof, sentimente de anihilare totală. În momentul nașterii, atunci când medicul mi-a spus: ,,Felicitări, aveți un băiat!" parcă în jur s-a făcut lumină și am simțit o ușurare imensă, un sentiment de liniște și de fericire. 
După câteva zeci de secunde, când băiețelul mi-a fost adus și l-am văzut, am simțit o emoție puternică amestecată cu fericire. Acum totul era dus la bun sfârșit, totul era complet, mă simțeam în RAI, nimic nu mai era necesar. 
Pe baza acestei analize comparative pot afirma că trăirile mele din timpul nașterii sunt asemănătoare cu cele ale subiecților lui Stanislav Grof care și-au retrăit propria naștere. Atunci putem concluziona că experiența nașterii este la fel de traumatizantă și încărcată de trăiri transpersonale, atât pentru nou-născut cât și pentru mamă și că aceste trăiri se transmit reciproc între cei doi. 

5. CONCLUZII
Relația specială care se creează între copil și mamă este un lucru binecunoscut de orice femeie care a purtat o sarcină. Sacrificiile pe care trebuie să le faci: restricțiile alimentare, modificarea programului de somn, renunțarea temporară la carieră, modificările corpului care atrag și schimbarea garderobei într-una mai puțin modernă sau elegantă, unele afecțiuni mai mult sau mai puțin ușoare și în unele cazuri o stare prelungită de rău fizic, diverse investigații la medic, toate acestea nu au nici o importanță, sunt acceptate de mamă pentru că pe primul plan se află viitorul copil și sănătatea lui. Tot în această perioadă mama își schimbă modul de a gândi, se transformă în sensul că își planifică viitorul și își face planuri în funcție de noua viață ce va veni pe lume. 
 
Dacă am vorbit despre influențele copilului nenăscut asupra mamei, trebuie să amintim și despre influențele mamei asupra copilului. În cazul meu, am încercat ca aceste influențe să fie numai pozitive și benefice pentru copil. Astfel, pe parcursul a nouă luni de sarcină am realizat activități cât mai interesante și mai diverse: m-am plimbat mult în aer liber, am vizionat spectacole de teatru pentru copii, am participat la cursuri despre Psihologie Transpersonală și Creativitate, am citit cărți despre viața intrauterină, creșterea și dezvoltarea copilului mic, am ascultat muzică lentă, relaxantă sau veselă, am dansat, i-am cântat, am mers la biserică, iar la atingerea icoanelor copilul s-a mișcat, am vorbit cu el, l-am mângâiat și l-am alintat, ne-am jucat așezând diferite obiecte pe abdomen, obiecte pe care copilul le mișca în mod repetat, am încercat să discut și să ascult numai lucruri frumoase, interesante, educative, ferindu-mă să asist la discuții tensionate sau despre aspecte negative ale vieții. Am întreprins toate aceste lucruri în speranța că vor avea un efect pozitiv asupra copilului meu, îl vor ajuta să se dezvolte sănătos fizic și psihic încă din perioada intrauterină și să intre în această lume cu încredere și speranță. Dacă acest experiment a reușit numai timpul ne va putea răspunde. 
Ion Mânzat arată în volumul ,,Psihologie Transpersonală"că ,,Efectele psihoterapeutice ale traversării matricilor perinatale sunt profunde și ample. Subiecții vor dobândi un comportament nou și vor avea o personalitate înnoită. Ei descoperă noi dimensiuni ale universului exterior și interior, au convigerea intimă că fac parte din Creația divină". Deoarece și eu simt că nașterea fiului meu m-a transformat și că am început o viață nouă, pot afima cu certitudine că am trăit o adevărată experiență transpersonală. 
 
Mitropolitul H. Vlachos(2001) îl citează în volumul ,,Psihoterapie Ortodoxă"pe Sfântul Hrisostom care afirmă despre copii că sunt o binefacere pentru părinți din trei motive: ,,fiind rodul dragostei părinților, leagă încă mai mult pe soți; constituie o mângâiere și, într-un oarecare fel, o depășire a morții, deoarece vor continua viața noastră; părinții sunt binecuvântați prin prezența copiilor". Încheiem cu o rugăciune a unui anonim care ne vorbește despre binecuvântare și ne îndeamnă la meditație: 


BIBLIOGRAFIE

BIBLIA-ED. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988; 
DOLTO FRANÇOISE -La dificulte de vivre, ED. Vertiges du Nord, Carrere, 1986; 
EVDOKIMOV PAUL -Femeia și mântuirea lumii, ED. Christiana, București, 1995; 
GROF STANISLAV -Psychologie transpersonnelle, ED. Rocher, 1984; 
McALL KENNETH -Vindecarea arborelui genealogic, ED. Harisma, București 1993; 
MÂNZAT ION -Psihologie Transpersonală, ED. Cantes, Iași, 2002; 
TEUSEN GERTRUD -Eu și părinții mei- Despre sarcină, naștere și primii ani de viață, ED. Aquila '93, Oradea, 1997; 
TOMULESCU CONSTANTIN -Drept privat roman, Partea a III a- Persoanele 1986; 
Mitropolit VLACHOS HIEROTHEOS -Psihoterapia Ortodoxă- continuare și Dezbateri, ED. Sophia, București, 2001.

PRECIZARE:
Materialele prezentate în acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al ARPT.


"Asociația Română de Psihologie Transpersonală"

Președinte:
Prof. univ. dr. Ion Mânzat I E-mail

Adresa pentru corespondență:
OP. 42, CP. 12, București

Redactia ARPT I E-mail
 
Web: http://www.arpt.ro

Cod fiscal nr. 14098147
Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL
BCR, Sucursala Doamnei, București