BULETINUL PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
Jurnal On-line al "Asociației Române de Psihologie Transpersonală"
Numărul 6 / 2003
Cod ISSN: 1583-2058
 
DOMENIILE DE STUDIU ALE PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE
 
(FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE  - partea a II - a)
 
Autor: Dr. STANISLAV GROF 
 
Cuvinte cheie: psihologie, conștiință, evoluție, spiritualitate, moarte, urgențe spirituale. 
 
Copyright © : Asociația Română de Psihologie Transpersonală, 2003

 

Dr. Stanislav Grof este medic psihiatru, fiind unul dintre principalii fondatori ai psihologiei transpersonale. A scris peste 20 de lucrări importante în domeniu în care explorează formele neobișnuite de conștiință. Este descoperitorul "matricilor perinatale"  - faze de dezvoltare intrauterină care influențează dezvoltarea omului după naștere. A realizat cercetări științifice privind efectele drogurilor asupra minții umane și posibilitatea de utilizare a substanțelor psihoactive în psihoterapie .
A realizat o metodologie de abordare și rezolvare a "urgențelor spirituale"  (situații de criză spirituală, care pot apare în urma unor experiențe spirituale foarte intense). Este fondatorul tehnicii de respirație holotropică, utilizată de zeci de mii de persoane pentru dezvoltare personală, autocunoștere și purificare mentală și fizică (primul workshop de respirație holotropică din România a avut loc  între 21-23 martie 2003).

 

În acest articol aș dori să trec succint în revistă și să specific în detaliu câteva dintre cele mai importante domenii studiate de psihologia transpersonală. Numitorul comun al tuturor acestora îl constituie faptul că fenomenele în discuție au fost trecute la index de către majoritatea psihologilor și psihiatrilor, ca manifestări irelevante ale patologiei cerebrale. Ele au fost interpretate într-un mod foarte superficial și extrem de nesatisfăcător, sau chiar complet ignorate, deoarece existența lor se află într-un conflict radical cu paradigma fundamentală.

1. Viața ritualică, practica spirituală și tradițiile mistice.

Psihologii și antropologii transpersonali studiază foarte sistematic și serios sistemele și practicile religioase din culturile străvechi și preindustriale. Dintre acestea, o mare atenție a fost acordată șamanismului, cea mai veche religie și artă terapeutică a umanității. Șamanismul acoperă, din punct de vedere istoric, o perioadă extrem de întinsă, din era paleoliticului până în epoca modernă. El indică, totodată, o răspândire geografică universală; poate fi găsit în America de nord și de sud, Asia, Polynezia, Australia, Africa și Europa. Șamanismul este o adevărată mină de aur de informații fascinante referitor la conștiință și psihicul uman. Deoarece transcende limitele istorice, rasiale sau culturale, el pare să se adreseze acelei "minți primare" din limbajul antropologilor. O caracteristică esențială a șamanismului este lucrul cu stările de conștiință neobișnuite și cu procesele perinatale și transpersonale. 

Antropologii au descris și ritualurile de trecere, ceremonii elaborate conduse de diverse culturi aborigene în momentele importante ale tranziției biologice și sociale, ca nașterea, circumcizia, pubertatea, căsătoria, moartea, migrația și altele. Aceste culturi folosesc tehnologii puternice proprii de alterare a mentalului iar experiențele induse gravitează în jurul triadei naștere-sexualitate-moarte; ca și în cazul experiențelor șamanice, ele reprezintă totodată, diferite combinații de fenomene perinatale și transpersonale. Practicarea în mediul clinic a metodelor experiențiale psihedelice și a variilor metode care nu întrebuințează droguri (cum ar fi Respirația holotropică), ne-a ajutat să înțelegem aceste evenimente și să le apreciem importanța pentru indivizi și grupuri umane.

Strâns înrudite cu ritualurile de trecere sunt misterele antice ale morții și renașterii, procedee sacre complexe, ținute în secret, bazate și ele pe tehnici puternice de alterare a mentalului. Predominau în special în zona mediteraneeană : ceremoniile babiloniene ale Innanei și ale lui Tammuz, misterele egiptene ale lui Isis și Osiris, cultul orfic, bacanalele, misterele eleusine, riturile coribantice și misterele lui Atis și Adonis. Conform unui studiu modern al lui Hofmann, Wasson și Ruck, misterele elusine reprezentau un cult psihedelic care utiliza o poțiune ("kykeon") compusă din amestecuri ergotice foarte asemănătoare LSD-ului. Procedura la care erau supuși neofiții trebuie să fi fost destul de puternică și constrângătoare, devreme ce aceste mistere au fost conduse fără întrerupere pe o perioadă de aproape 2000 de ani, iar dezvăluirea secretului lor, neinițiaților, se pedepsea cu moartea.

În orice caz, de un interes aparte pentru cercetătorii cu orientare transpersonală se bucură literatura sacră a diferitelor tradiții mistice și marile filosofii ale Orientului. Aici se încadrează diversele sisteme de yoga, teoria și practica budismului, taoismului, căii tibetane Vajrayana, sufismului, misticii creștine, Kabalei, și a multor altora. Psihologia și psihiatria tradiționale sunt dominate de filosofia materialistă și nu recunosc spiritualitatea în nici una din formele sale. Nu fac nici o diferență între credințele populare primitive sau fundamentalismul axat pe interpretarea literală a scripturilor, pe de o parte, și tradițiile mistice și filosofiile spirituale sofisticate întemeiate pe secole de explorare introspectivă sistematică a psihismului, pe de altă parte.

Literatura psihiatrică predominantă cuprinde articole și cărți care dezbat care ar fi diagnosticul clinic cel mai potrivit pentru fondatorii diferitelor religii și pentru sfinții și profeții lor. Sf. Ioan al Crucii a fost poreclit "un degenerat ereditar", Sf. Teresa de Avila a fost expediată ca suferind de isterie severă, iar experiențele mistice ale lui Mahomed au fost puse în seama unor crize sugerând epilepsia. Alte figuri religioase și spirituale ca Buddha, Iisus, Ramakrishna, și Sri Ramana Maharishi au fost exilate pe tărâmul schizofreniei. Similar, câțiva antropologi formați în spiritul tradiției s-au lansat în controverse privind diagnosticul clinic corect pentru șamani - schizofrenie ambulantă, epilepsie sau isterie. Faimosul psihanalist Franz Alexander, cunoscut ca unul dintre fondatorii medicinei psihosomatice, a scris o lucrare în care chiar și meditația budistă este descrisă drept "catatonie artificială". 

Știința vestică tradițională surghiunește credințele religioase de orice fel în teritoriul superstițiilor primitive, al gândirii magice, sau al conflictelor familiale nerezolvate din fragedă copilărie și pubertate, și privește experiențele spirituale directe ca manifestări ale psihopatologiei de cea mai joasă speță. Totodată pune sub semnul 
patologicului viața ritualică și spirituală a tuturor societăților preindustriale, prin urmare o mare parte a istoriei umane. Studiind și luând în considerație în mod serios întreaga paletă a experiențelor umane, inclusiv experiențele perinatale și transpersonale, psihologia transpersonală oferă o cale spre înțelegerea sufletului, care este universală - sensibilă la diferențele culturale, plină de respect față de tradițiile spirituale, și aplicabilă oricăror culturi și perioade istorice. Recunoaște, de asemenea, nevoia omenească de experiențe transcendentale, și tocmai din acest motiv privește preocupările spirituale ca pe o activitate legitimă și de înțeles. 

2. Cercetarea modernă clinică și de laborator asupra conștiinței.

O altă sursă importantă de dovezi în sprijinul psihologiei transpersonale este practica modernă clinică și de laborator asupra stărilor de conștiință modificată. Ea include studiul sistematic al efectelor induse de substanțele psihedelice, experimentarea formelor puternice de psihoterapie experiențială care generează o transformare profundă a conștiinței (cum ar fi terapia primară, renașterea, hipnoza, sau Respirația holotropică), și investigarea tehnicilor de laborator pentru alterarea mentalului- varii forme de biofeedback, izolare senzorială, privare de somn și de somnul cu vise, studii de antrenare acustică, și altele.

Experiențele și observațiile din toate aceste domenii necesită o largă cartografiere a psihicului care să includă sfera perinatală și transpersonală. Lucrul clinic cu substanțe psihedelice și Respirația holotropică au generat multe intro-specții remarcabile, de mare relevanță teoretică și practică. Au arătat că dezordinile emoționale psihogene și psihosomatice au o structură dinamică structurată complex, pe multe nivele, care include pe lângă determinanții biografici obișnuiți, și elemente perinatale și transpersonale semnificative. De exemplu, o fobie severă, un astm psihogen sau o dependență își pot avea rădăcinile psihologice în experiențe traumatice din fragedă copilărie și pubertate, și câteva rădăcini suplimentare în emoțiile și senzațiile fizice dificile asociate traumei nașterii. Originea cea mai profundă a dezordinilor de acest tip poate fi deci, întâlnită, la nivelul transpersonal sub forma unor matrici karmice sau arhetipale dramatice. 

Devreme ce cauzele multor probleme clinice rezidă în domeniile transpersonale ale psihicului, există, de asemenea, importante mecanisme de vindecare și transformare personală care operează la nivele transpersonale. Pentru a ajunge la rezolvarea unor asemenea probleme, pacienții trebuie să primească încurajare și sprijin pentru a face față materialului inconștient, la toate nivelele implicate - nu doar pentru a retrăi și integra evenimente traumatice din copilărie, ci și pentru a se confrunta cu materialul pro și perinatal, inclusiv cu chestiuni karmice, dinamici arhetipale și alte conținuturi transpersonale ale psihismului.

Tehnici de laborator pentru inducerea stărilor de conștiință modificată, precum izolarea senzorială, privarea de somn și de somnul cu vise, visarea lucidă și biofeedback-ul, pot de asemenea evoca un spectru larg de experiențe care include stări transpersonale ale minții. O astfel de practică conduce, așadar, în mod natural, la, și necesită o perspectivă transpersonală.

3. Experiența întâlnirii cu moartea.

Unele dintre cele mai convingătoare dovezi pentru înțelegerea conștiinței și a psihicului uman provin din thanatologie, o disciplină științifică relativ recentă care studiază agonia și moartea. Literatura spirituală a diferitelor culturi și perioade istorice ale lumii conțin descrieri ale "călătoriei postume a sufletului" - aventuri complexe ale conștiinței care însoțesc și urmează după experiența morții biologice. Au fost dedicate scrieri speciale acestui subiect; cele mai faimoase dintre acestea sunt Cartea egipteană a morților (Pert em Hru), Cartea tibetană a morților (Bardo Thodol), și Arta de-a muri (Ars moriendi) europeană. Codexul aztec (Nahuatl) Borgia, descriind călătoria lui Quetzalcoatl prin lumea infernală și "Codexul ceramic" maiaș zugrăvind aventurile Gemenilor eroi și moartea și învierea lor aparțin acestei categorii.

Multe aspecte ale acestor descrieri, considerate inițial a reprezenta plăsmuiri intenționate și povestiri imaginare ale mitologiei eshatologice, au fost ulterior confirmate de către studiile thanatologice moderne ale unor cercetători ca Raymond Moody, Elisabeth Kubler-Ross, Kenneth Ring, și Michael Sabom. La vremea când studiul lui Moody era publicat sub forma best-seller-ului cu titlul "Viață după viață", numai 150 dintre persoanele investigate arătau că asistenții medicali - oameni având de-a face prin natura profesiei, cu agonia și moartea- ar fi cunoscut, efectiv, câte ceva despre experiențele pe pragul morții (NDE). De-atunci încoace, fenomenologia NDE - vizionarea panoramică a filmului întregii vieți, trecerea printr-un tunel întunecos, întâlnirea cu predecesorii, viziuni ale luminii divine, și judecata Ființei de lumină - a devenit bine cunoscută experților și publicului larg, și a servit chiar, ca sursă de inspirație pentru filme celebre precum Învierea, Fantoma și Flatliners ().

Existența NDE-urilor de natură transpersonală a fost confirmată dincolo de orice dubiu rațional și a devenit din ce în ce mai imposibil să fie descalificate ca simple halucinații cauzate de uzura biologică a corpului fizic și a creierului. S-a adeverit în mod repetat că oamenii confruntați cu moartea clinică experimentează frecvent, desprinderea de corp a conștiinței și că observă scena accidentului sau procedurile de resuscitare, de undeva de sus. Atunci când revin la starea normală de conștiență, ei pot oferi descrieri retrospective amănunțite ale evenimentelor petrecute. 
Ei știu, de exemplu, cine a fost prezent la locul accidentului, cine a plecat și cine a venit pe cutare ușă, ce dispozitive au fost rulate în și din sala de operație, și uneori, ce valori arătau micile indicatoare ale aparatelor de resuscitare. 
Ocazional, acești oameni manifestă capacitatea de a fi martori la ceea ce se întâmplă, propriu-zis, în alte părți ale aceleiași clădiri sau chiar în locuri îndepărtate. Și există consemnări ale unor cazuri de persoane oarbe congenital, care în momentul morții clinice au avut percepția optică și în culori a ceea ce îi înconjura, doar pentru a-și pierde din nou vederea, o dată reveniți la starea conștientă. Este dificil să ne imaginăm o lovitură mai serioasă dată paradigmei științifice tradiționale și un sprijin mai convingător acordat perspectivei transpersonale, ca observațiile de acest gen.

4. Crizele psihospirituale (urgențele spirituale).

Un alt domeniu în care metoda transpersonală oferă atât o înțelegere teoretică cât și o îndrumare practică importantă, este problema crizelor psihospirituale. Acestea reprezintă episoade de conștiință expansionată ce pot surveni în timpul practicii spirituale intense, ca reacție la diversele situații fizice și psihologice, sau "spontan", - din motive pe care nu le putem identifica. Ele pot îmbrăca forme multe și variate, precum trezirea energiei Kundalini, o criză șamanică, procesul de reînnoire prin activarea arhetipului central, al lui John Perry, experiențele de vârf ale lui Abraham Maslow, apariția unei experiențe perturbatoare dintr-o viață anterioară, activarea intempestivă a capacităților psihice, stările de posesiune, et caetera. Episoade de acest tip au fost descrise în repetate rânduri în literatura spirituală a diverselor tradiții. Intensitatea emoțiilor și a manifestărilor psihosomatice care însoțesc aceste stări, ca și amploarea întregului spectru și caracterul exotic al experiențelor implicate, le face incomprehensibile în contextul psihiatriei și psihologiei tradiționale. Deoarece ele combină, în felurite moduri, experiențe perinatale cu experiențe transpersonale, un sistem de gândire care nu recunoaște aceste nivele ale psihicului și care se limitează la biografia postnatală și la inconștientul freudian individual, este nevoit să le atribuie patologiei cerebrale cu etiologie necunoscută.

Oamenii care experimentează aceste trăiri episodice sunt, prin urmare, etichetați ca psihotici și tratați, conform rutinei, cu medicamente supresoare. O abordare transpersonală utilizând o largă și cuprinzătoare cartografie a psihismului face posibilă înțelegerea faptului că aceste stări conduc în mod potențial, la vindecare, transformare și evoluție. De asemenea, ea oferă cu sensibilitate sprijin și îndrumare pe tot parcursul acestor stări, ca o importantă alternativă terapeutică la metoda psihofarmacologică obișnuită. În contextul transpersonal, aceste episoade apar drept crize ale transformării ("urgențe spirituale").

Ideea că un proces patologic care afectează creierul poate produce, prin sine însuși, experiențele ample și complexe de genul acesta, de pildă : experiența unei vieți anterioare în Egiptul antic sau pe timpul Revoluției franceze, identificarea glorioasă cu Shiva dansatorul, sau răpirea la bordul unei farfurii zburătoare de către extratereștri, este într-atât de bizară și de neplauzibilă încât ne vine greu să credem că cercetători respectabili au luat-o serios în considerație. Este ca și cum am crede că distrugerea unui computer ar putea transforma programul acestuia în unul complet diferit, dar la fel de complex și de comprehensibil. Vătămarea creierului poate explica anumite perturbări ale gândirii, intelectului și memoriei. Experiențele transpersonale sunt, în mod evident, manifestări autentice ale psihicului, considerate ca atare, însă ele pun în lumină faptul că dimensiunile conștiinței umane se întind cu mult mai departe decât au bănuit vreodată psihiatria și psihologia academice.

5. Tulburările de personalitate multiplă (MPD)

O altă frontieră fascinantă a psihologiei transpersonale o constituie cercetarea tulburărilor de personalitate multiplă. Acest fenomen, odinioară foarte rar și neobișnuit, a proliferat în ultima perioadă atingând, aproape, proporțiile unei epidemii. Abordarea tradițională a sindromului personalității multiple constă în a-l privi drept un rezultat al disocierii și fragmentării drastice a variilor aspecte ale personalității. Astfel, întreaga problemă rezidă în interiorul cutiei craniene, în creierul persoanei implicate.

Cercetarea modernă a furnizat noi date extraordinare care desfid concepția tradițională și transformă studiile asupra MPD-urilor într-un nou și fascinant domeniu de graniță al psihologiei transpersonale. Noile dovezi au implicații profunde pentru înțelegerea conștiinței umane și a relației dintre minte și corp. Ele arată că, conștiința nu este doar un produs al creierului și că relația sa cu corpul fizic este mult mai complexă decât s-a presupus inițial. Aceasta nu face decât să vină în sprijinul unor concluzii similare la care au ajuns cercetători de prim rang, ai creierului, ca Wilder Penfield, Karl Pribram și John Eccles.

Au existat situații în care una dintre personalități a prezentat simptomele unei afecțiuni serioase, cum ar fi diabetul, iar celelalte nu. În chip asemănător, alergiile la anumite alimente sunt caracteristice doar anumitor personalități. Fiecare personalitate are un scris diferit care se raportează destul de consistent la aspectul fizic. În unele cazuri, clientul are probleme serioase cu vederea și are nevoie de dioptrii puternice pentru a le corecta, în timp ce unele dintre personalitățile sale de substituție nu prezintă asemenea deficiențe și se pot descurca fără ochelari. Chiar daltonismul, poate afecta numai o parte dintre personalități, nu și pe celelalte, așa cum reiese din testele obiective utilizate pentru diagnosticarea acestei tulburări. Toate acestea sugerează că, în anumite circumstanțe, câteva unități separate ale conștiinței se pot întrece pentru a prelua controlul asupra aceluiași corp. Anumiți cercetători au concluzionat în urma acestor observații că până și o personalitate comună este alcătuită dintr-un număr mai mare de unități de conștiință.

În plus, pacienții cu personalitate multiplă au deseori o biografie plină de abuzuri religioase. Concepția tradițională asupra acestui fenomen straniu, a cărui incidență a crescut și ea în ultimul timp, este foarte superficială și neconvingătoare deoarece ignoră total rolul critic al dimensiunilor perinatale și transpersonale implicate. Psihologia transpersonală găsește, astfel, dovezi incitante în sprijinul său, într-un alt domeniu unde gândirea tradițională a dat greș în furnizarea unor răspunsuri adecvate.


6. Evoluția conștiinței și supraviețuirea umană.

Cel mai important domeniu problematic în care psihologia transpersonală ar putea oferi o contribuție de seamă, deopotrivă teoretică și practică, este criza globală a zilelor noastre, care amenință să distrugă viața pe această planetă. Explorarea cauzelor psihologice, filosofice și spirituale ale crizei este de mare interes pentru cercetătorii de orientare transpersonală. Cu toții avem privilegiul îndoielnic de a trăi într-o epocă în care drama acestei lumi a atins punctul culminant. Violența, aviditatea și dorința de a acumula cât mai mult, care au modelat istoria umană în ultimele secole, au atins asemenea proporții, încât ar putea duce nu doar la anihilarea completă a speciei umane, ci și la exterminarea întregii vieți planetare. Variile măsuri de natură diplomatică, politică, militară, economică și ecologică, menite să atenueze situația existentă, par s-o înrăutățească, nicidecum s-o aducă pe calea cea bună.

Luând în considerație puternicele arme de distrugere în masă și continua deteriorare a mediului ambiental, este mai mult decât evident că omenirea nu va supraviețui dacă nu va găsi metode eficiente pentru depășirea intoleranței, violenței și lăcomiei ei, adânc înrădăcinate. Oricum, știința predominantă are foarte puțin de oferit pentru înțelegerea acestor tendințe distructive inerente naturii umane și încă și mai puțin în sensul descoperirii unor soluții și remedii promițătoare. Ipoteza "maimuței goale", care vede explicația violenței umane în instinctele biologice ucigașe, nu este foarte convingătoare, dat fiind că nu există corespondențe în lumea animală pentru bestialitatea manifestată de către oameni în anumite ocazii ("agresiunea malignă", a lui Erich Fromm). Experiențele traumatice din fragedă copilărie și pubertate nu explică, în mod adecvat, extremele violenței individuale, lăsând la o parte ororile Germaniei naziste, Rusiei staliniste, Iugoslaviei, Rwandei și apartheid-ul Africii de Sud, ori atrocitățile comise de chinezi în Tibet.

Lucrul cu stările de conștiință modificată a confirmat că experiențele traumatice din fragedă copilărie și pubertate sunt surse importante ale agresivității. Cu toate acestea, el a dezvăluit că și mai multe cauze primare ale violenței se află în zone ale psihismului aflate dincolo de biografia postnatală. Experiențele oamenilor care au retrăit trauma nașterii sunt caracterizate de agresivitate criminală și abundă în imagini care înfățișează războaie, revoluții, lagăre de concentrare și genocid. Pare suficient de logic să considerăm situația potențial-amenințătoare pentru viață, a nașterii umane, care poate dura ore sau zile-n șir, ca fiind o sursă importantă de emoții extrem de dificile - anxietatea și agresivitatea, în special.

Relația dintre trauma nașterii și psihologia războaielor a fost confirmată de studiul psihoistoricului Lloyd de Mause care a descoperit că discursurile demagogice ale conducătorilor militari, în preajma războaielor și a revoluțiilor, abundă în figuri retorice și metafore legate în mod specific de nașterea biologică. Similar, afișele și caricaturile cu subiect politic gravitează în jurul imaginilor perinatale. Sam Keen a demonstrat în excelenta sa carte "Fețele inamicului", că națiunile și grupurile implicate în război fac uz de stereotipuri simbolice pentru a se caracteriza reciproc. Analizarea acestor imagini arată că sunt identice cu arta pacienților care își descriu experiențele perinatale.

Oricum, rădăcini suplimentare semnificative, ale violenței și tiparelor psihologice care generează sentimente și comportamente agresive, pot fi întâlnite la nivelul transpersonal al psihicului. Aceste rădăcini sunt asociate cu arhetipuri ale zeităților răzbunătoare, cu probleme karmice, cu conștiința diverselor forme animale, și cu alte matrici transpersonale. C. G. Jung era de părere că arhetipurile inconștientului colectiv nu numai că exercită o influență covârșitoare asupra comportamentului individual, ci și guvernează, totodată, mișcări istorice de mare amploare. Din acest punct de vedere, întregi națiuni și grupuri culturale sunt pasibile de a interpreta, prin comportamentul lor, teme mitologice importante. De pildă, în decada premergătoare izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Jung a descoperit în visurile pacienților săi germani multe elemente din mitul nordic al lui Ragnarok, sau apusul zeilor (GšstterdŠmmerung). El a tras, de aici, concluzia că acest arhetip ieșea la suprafață din psihismul colectiv al națiunii germane și a prezis că va duce la o catastrofă majoră care se va dovedi, în final, autodistructivă.

În multe cazuri, conducătorii națiunilor utilizează în mod expres, imagini arhetipale, pentru a-și atinge scopurile politice. Hitler a exploatat astfel, motivele mitologice ale supremației rasei nordice și ale imperiului milenar, precum și simbolul vulturului solar și străvechea svastikă ariană. Farmecul inițial al comunismului se datora în parte faptului că programul său prezumtiv ateu, de revoluționare a lumii, se folosea de simbolismul arhetipal al procesului spiritual de moarte-renaștere - o mișcare sângeroasă care ne eliberează de opresiune și ne apropie de un viitor paradisiac al fraternității universale și al împlinirii propriilor posibilități. Intoleranța arătată oricărei detașări față de dogmele marxist-leniniste și staliniste, iconografia rigidă a realismului socialist și serioasa declarare în public, a infaibilității lui Stalin, evidențiază în plus asemănarea comunismului cu un sistem religios rigid. Similar, Ayatollahul Khomeini și Saddam Hussein au reușit să aprindă imaginația acoliților lor musulmani referindu-se la "jihad", războiul sfânt împotriva necredincioșilor. Multe exemple asemănătoare pot fi găsite în istoria recentă sau mai îndepărtată.

Cea mai bună protecție împotriva eforturilor unor astfel de dictatori și demagogi, de a exploata nevoile transcendentale ale oamenilor în scopuri politice, este cunoașterea intimă de ordin intelectual și experimental a tărâmurilor transpersonale. În plus, auto-explorarea experiențială poate avea drept rezultat experimentarea și transformarea pe deplin conștientă a forțelor distructive și autodistructive inerente psihicului uman. Experiențele transpersonale ale morții și renașterii psihice și ale identificării cu alte persoane, cu natura, cu întregul univers și cu conștiința cosmică pot reduce drastic nivelul agresivității, pot amplifica sentimentele de compasiune și toleranță și conduce în mod automat la o conștiență ecologică elevată. Am asistat de-a lungul anilor la transformări profunde în psihicul multor oameni care erau implicați într-o cercetare interioară serioasă și sistematică.

Unii dintre aceștia meditau și aveau o practică spirituală regulată, alții avuseseră episoade spontane de criză psihospirituală și mulți participau la programe clinice de terapie psihedelică și la forme diverse de psihoterapie experiențială și auto-explorare. Nivelul lor de agresivitate a scăzut și ei au devenit mai pașnici, mai împăcați cu ei înșiși și mai îngăduitori cu alții. Capacitatea lor de a se bucura de viață, în special de aspectele simple ale existenței de zi cu zi, a sporit considerabil. Respectul profund pentru viață și conștiența ecologică s-au numărat printre cele mai des întâlnite efecte ale transformării psihospirituale care acompaniază lucrul responsabil cu stările de conștiință modificată. Fapt adeverit și în cazul manifestării spiritualității universale de natură mistică, bazată pe o profundă experiență personală.

Experiențe și observații de acest gen sugerează că teoria și practica psihologiei transpersonale poate contribui semnificativ, la atenuarea crizei globale, dacă este sistematic aplicată în viața fiecăruia dintre noi. Ar însemna ca noi toți să corelăm indiferent ce tip de acțiune zilnică în scopul de a ușura situația lumii, cu o explorare sistematică a sinelui profund și cu lucrul asupra propriei persoane. În acest fel, am putea să accedem la adânca înțelepciune a inconștientului colectiv folosind-o ca pe un principiu călăuzitor în afacerile nostre personale, precum și în activitățile noastre profesionale, politice și sociale. Aceasta constituie o strategie existențială recomandată de C. G. Jung; ea implică o interacțiune dinamică și constantă și un dialog continuu între eul conștient și Supraeu.

O astfel de abordare a vieții poate media un proces de transformare interioară și de individuare, putând la fel de bine oferi îndrumare pentru activitățile noastre cotidiene, din izvorul unei înțelepciuni care depășește cu mult, orice fel de înzestrare umană obișnuită. Din perspectiva psihologiei transpersonale, aceasta pare să fie strategia optimă pentru a duce o viață personală împlinită și pentru a aduce cea mai bună contribuție posibilă la bunăstarea colectivă. Mai mult, dacă se adeverește că omenirea se află pe făgașul ireversibil al autodistrugerii, în pofida tuturor eforturilor noastre de-a vira spre o direcție mai pozitivă, aceeași strategie de a ne concentra asupra transformării interioare ne va pregăti pentru înfruntarea oricărei eventualități, cu mai multă egalitate de spirit. 

 

Bibliografie:

Alexander, F.: "Buddhist Training As Articifial Catatonia". Psychoanalytical Review 18:129, 1931.
Greyson, B. and Flynn, C. P. (Eds.): The Near-Death Experience: Problems, Prospects, Perspectives. Charles C. Thomas, Springfield, IL., 1984.
Grof, S.: LSD Psychotherapy. Hunter House, Pomona, California, 1980.
Grof, S., and Grof, C. 1980. Beyond Death. London: Thames & Hudson, 1982. 
Grof, S.: Beyond the Brain: Birth, Death, and Transcendence in Psychotherapy. State University New York Press, Albany, N.Y., 1985.
Grof, S.: The Adventure of Self-Discovery. State University New York Press, Albany, N.Y.,1988.
Keen, S.: The Faces of the Enemy. Harper and Row, New York, 1986.
Mack, J., E.: Abduction: Human Encounters with Aliens. Charles Scribner's Sons, New York, 1994.
Maslow, A.: Religions, Values, and Peak Experiences. Ohio State University Press, Cleveland, Ohio, 1964.
Mause, L. de: Foundations of Psychohistory. The Psycho-history Press, New York, 1975.
Moody, R.A.: Life After Life. Bantam, New York, 1975.
Perry, J.: The Far side of Madness. Prentice-Hall, Engelwood Clifs, New Jersey, 1974.
Ring, K.: Life at Death: A Scientific Investigation of the Near-Death Experience. Quill, New York,1982.
Ring, K.: Heading Toward Omega: In Search of the Meaning of the Near-Death Experience. Quill, New York, 1985.
Sabom, Michael. Recollections of Death: A Medical Investigation. Harper & Row, New York, 1982.
Sannella, L.: The Kundalini Experience: Psychosis or Transcendence. Integral Publishing, Lower Lake, California, 1987.
Targ, R. and Puthoff, H.: Mind Reach: Scientists Look At Psychic Ability. Delta, New York, 1977.
Tart, C.: "A Psychophysiological Study of Out-of-Body Phenomena". Journal of the Society for Psychical Research 62:3-27, 1968. 
Tart, C.: PSI: Scientific Studies of the Psychic Realm. Dutton, New York, 1977.
Vallée, J.: UFOs in Space: Anatomy of A Phenomenon. Ballantine, New York, 1965.
Wasson, G., Hofmann, A., and Ruck, C.A.P. The Road to Eleusis: Unveiling the Secret of the Mysteries. Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1978.

 

TRADUCERE ȘI ADAPTARE
Stefania-Cecilia Stefan

 

PRECIZARE:
Materialele prezentate în acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al ARPT.


"Asociația Română de Psihologie Transpersonală"

Președinte:
Prof. univ. dr. Ion Mânzat
marion@home.ro

Adresa pentru corespondență:
OP. 42, CP. 12, București

E-mail:
arpt@home.ro
Web site:
http://www.arpt.ro

Cod fiscal nr. 14098147
Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL
BCR, Sucursala Doamnei, București